Creștinește nu putem trăi fără insuflare. Dacă un artist, unul adevărat, trăiește zi și noapte chipurile artei sale, noi, creștinii, trebuie să fim cu atât mai cu luare-aminte. Trebuie să depășim strădaniile artiștilor, pentru a trăi în duhul Evangheliei.

Lucrul cel mai însemnat acum este ca Domnul să însufle lupta voastră pentru mântuire. Când se dă însuflarea, toată viața se umple de lumină și de bucurie. Nu se mai iau în seamă amănuntele.

Nu putem să ne îndumnezeim prin nevoința noastră. Îndumnezeirea se înfăptuiește prin sălășluirea lui Dumnezeu în noi, și nu prin propriile putințe. Aici închipuirea este mare primejdie. Trebuie să fim cu multă luare-aminte a nu ne închipui că acest țel ne este la îndemână. În schimb, pentru Dumnezeu totul este cu putință. El poate veni să ne cerceteze și atunci când zăcem în patul nostru, în cea mare stare de slăbiciune.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 31)