Acolo unde este Numele Domnului, acolo este prezent și El. Acest nume, pentru creștini, este inseparabil de Persoana lui Hristos. Taina care face rugăciunea lui Iisus lucrătoare și rodnică este trezvia și smerenia. Spusă într-o astfel de stare, rugăciunea atrage puterea Duhului Sfânt. În practica acestei rugăciuni, două părți trebuie unite, armonizate. Una dintre aceste părți este mică, alta este mare. Partea mică, este eforul omului de a-și găti inima pentru primirea părții mari care este harul Duhului Sfânt, har fără de care omul nu poate face nimic. Dumnezeu ne dăruiește harul său pe măsura recunoștinței noastre față de El. Altfel zis, noi nu avem decât ceea ce recunoaștem ca având de la El.  

Rugăciunea lui Iisus este rugăciunea unui singur gând. Chiar simplitatea ei este tocmai ceea ce o face exigentă. Închizând duhul în cuvintele rugăciunii sau în partea superioară a inimii, evităm influența imaginației care ne împrăștie și atașamentul față de realitățile trecătoare ale acestei lumi. Constrângem inima și duhul să trăiască doar cu gândul la Dumnezeu, însoțit de pocăință. Acest efort ascetic are drept scop să sensibilizeze inima, să o umple de umilință, de durere duhovnicească. Această durere, la rândul ei, atrage mintea și o face să se pogoare în inimă. Mintea și inima sunt astfel unite, reîmprospătate de har. Inima devine astfel în mod autentic centrul ființei noastre. Inima înfrântă Dumnezeu nu o va urgisi. Iar o inimă înfrântă este o inimă fără de gânduri.

Prin eforturile sale și prin harul lui Dumnezeu, prin sinergia dintre voința sa și harul lui Dumnezeu, omul este astfel vindecat, restaurat în integritatea sa primară. Prin acest proces de vindecare, care trece prin unirea duhului și a inimii, el revine la o stare „normală”, naturală, cea a lui Adam din Rai, a omului de dinainte de cădere. Detașat de bunurile materiale, el devine capabil să plinească cea mai mare poruncă evanghelică: a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul iar pe aproapele ca însuși pe sine.

Cuvânt al părintelui Zaharia Zaharou extras din revista Itinéraires: Recherches chrétiennes d'ouverture (Le Mont-sur-Lausanne, Suisse), Nr. 23, 1998.