Maica Mitrofana de la Durău, îngerul care s-a urcat devreme la Cer

Ioana și Maria au fost surori, singurele fete ale părinților lor. Aveau amândouă mai puțin de 20 de ani când s-au hotărât să-și închine viața Domnului, plecând, pe rând, la Mănăstirea Văratec. Primind veșmântul îngeresc, aveau să devină Iuvenalia și Mitrofana. Prima mai trăiește și astăzi și are mai bine de 90 de ani, iar a doua a plecat la Cerescul Mire foarte devreme, la doar 25 de ani.

Într-o fotografie mare, înrămată, pusă între icoanele de pe perete, Maica Iuvenalia și Maica Mitrofana stau alături. Așa își doresc să li se odihnească trupurile, tot împreună, și tot împreună să fie și în Împărăția Cerurilor. „Așa a fost de la Dumnezeu – să moară; atâția i-au fost anii. Și eu, să trăiesc așa de mult?”, se întreabă Maica Iuvenalia. Iată cum și-o amintește pe sora sa:

Sora mea a fost mai sensibilă și s-a îmbolnăvit de plămâni. Avea tuberculoză. Maicile n-au mai vrut s-o țină și au dat-o la Bisericani, era o bisericuță care ținea de Văratec și care adăpostea pe cei bolnavi. Acolo mâncare nu prea avea, îi mai ducea mama de acasă. În cele din urmă au luat-o părinții acasă, că murea de foame. Mama i-a stat la căpătâi și a îngrijit-o. Era aproape de moarte și au dus-o la Mănăstirea Durău, la Părintele Isaia, că aveam un frate acolo, pe Vasile (care a murit și el). „Ad-o s-o călugărim”, a spus părintele. Era o maică la bucătărie călugăriță, care a luat-o sub mantie și a călugărit-o. Și mă tot striga, săraca: „Soră Ioană, soră Ioană...!”.

Fratele meu a căutat repede o căruță cu un cal și am venit de la Văratec. La Durău am intrat mai întâi pe acasă, pe la mama, și numai bine ce a ajuns și tata în casă. Noi i-am spus că mergem la Durău, s-o vedem pe Maria și-l întrebam dacă mai trăiește. Și el ne-a spus: „Apoi să spuneți Dumnezeu s-o ierte, c-o murit”.

„Dumnezeu a vrut-o, Măicuța Domnului a luat-o”

Și când a îmbrăcat-o, atât de frumoasă era, parcă era vie, parcă vorbea. Era hramul mănăstirii, de Bunavestire. Starețul de atunci era tânăr, gingaș, și a spus: „Dacă a fost TBC-istă, n-o ducem în biserică, că vine atâta lume pe aici; să nu se umple lumea”. Călugării, când mor, stau în biserică, până sunt scoși la cimitir.

Părintele Isaia s-a supărat pe stareț. „Nu vrei s-o duci în biserică? Las-o în casă la mine”. El stătea într-un foișor sus, cu scări. Și a suit-o sus, acolo. Era tare frumoasă moartă, ca în fotografie. Eu am stat numai lângă ea, îmbrăcată maică. Câtă lume a venit s-o vadă...! Eu eram de 23 de ani, ea de 25. Câtă lume a fost în biserică, nu știu de unde s-a înștiințat, n-a fost unul să nu se suie pe scări, să vadă mortul: „Vai, două măicuțe: una tânără, moartă, una tânără, stând lângă ea”. Era tot o jale acolo...

Maica Mitrofana e îngropată la Mănăstirea Durău și pe mine o să mă pună lângă ea. Mormântul îi este lângă clopotnița cea veche a bisericii. Dumnezeu a vrut-o, Măicuța Domnului a luat-o. Veșnică să-ți fie pomenirea, draga mea surioară!

De la același autor

Ultimele din categorie