Mă mai pot gândi la întemeierea unei familii, dacă prietenul nu-mi înțelege dorința de a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu?
 

Bună ziua! Sunt într-o relație cu un băiat foarte bun la suflet, calm, muncitor, dar... nu prea crede în Dumnezeu – sau crede într-un fel aparte. Eu îl înțeleg, pentru că și eu mi-am trăit tinerețea și m-am bucurat de toate plăcerile pământești, însă de aproape doi ani mă strădui să trăiesc după voia Domnului și să nu mai păcătuiesc nici trupește, nici în veselie nebună. Prietenul meu consideră că nu este corect că nu avem relații sexuale înainte de nuntă deoarece, zice el, nu merge cu mai multe fete, ar fi doar cu mine. Și faptul că vreau să trăiesc după anumite porunci ale Domnului e un fanatism al meu. El zice că ar vrea să ne căsătorim și să facem copii, dar nu i se pare corect că dacă ar fi zile de miercuri, vineri, duminică sau post să nu fim împreună – „doar deja va fi în căsnicie, de ce să ne mai înfrânăm și atunci?”, asta e vorba lui. Într-adevăr, nu pot să zic că îl iubesc, dar nu știu ce să fac. Lângă el mai mult cobor, decât mă apropii de Dumnezeu. Aș vrea să ne rugăm împreună, să mergem spre mântuire împreună. Recunosc, încă mai am patimi în mine care sălășluiesc și nu m-am descotorosit de ele, și mă gândeam că asta e voia Domnului, să-mi arate că încă nu sunt curată și nu merit un bărbat creștin adevărat... Pe de altă parte, mă gândesc că e o ispită de la diavol… și deja îmi e frică, nu cumva să mă ceară în căsătorie. Spuneți-mi, vă rog, cum ar trebui să procedez. Eu mă rog la Dumnezeu... dar poate nu destul? Mulțumesc!

22 Iunie 2017

Țelul suprem al căsătoriei este ca soțul și soția să se ajute unul pe altul spre a intra în Împărăția Cerurilor. Prin dragostea lor reciprocă, manifestată și prin iubirea copiilor zămisliți, uneori chiar înfiați, soțul și soția sunt chemați să se aducă unul pe altul și împreună cât mai aproape de Hristos. Așadar, cei căsătoriți sunt chemați să devină sfinți, ca și cei din cinul monahal. Ar fi de mare folos duhovnicesc ca tinerele familii de astăzi să cunoască și să citească viețile sfinților căsătoriți. Întrucâtva, existența lor seamănă uimitor cu cele ale familiștilor din zilele noastre: au avut și ei griji, copii, obligații sociale, profesionale, au vândut, au cumpărat, s-au îngrijit de educația pruncilor, au construit case, acareturi ori altele asemenea. În pofida tuturor greutăților, s-au dovedit capabili să-și împlinească nu doar inerentele responsabilități familiale, ci să se dăruiască în așa măsură împlinirii cuvântului lui Dumnezeu, încât au devenit sfinți.

Deci să nu abdici niciodată de la țelul suprem pe care trebuie să-l atingi prin căsătorie. Dacă prietenul tău te iubește cu adevărat, trebuie să înțeleagă aceste lucruri și, mai ales, trebuie să vadă că pentru tine Ortodoxia nu este doar o declarație abstractă, ci un mod de viață. Cu tenacitate și îngăduință, încearcă să-i aduci argumente favorabile la tot ceea ce el nu înțelege ori nu săvârșește din rânduiala Sfintei noastre Biserici. Încearcă să-l duci la duhovnicul tău, să-i arăți că Biserica nu se opune bucuriei familiei, împlinirii conjugale, ci prin rânduielile ei, Biserica îndeamnă la echilibru, moralitate, cumpătare în toate. Peste toate, să te rogi mult pentru prietenul tău. Rugăciunea izvorâtă din iubire este foarte puternică în a-l apropia de Duhul Sfânt, care-i va lumina viața și-l va face să (re)descopere frumusețea trăirii în duhul ortodox.

Cu bune doriri,

pr. Mihail

Adaugă comentariul tău

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons