Să mă căsătoresc sau să mă călugăresc?

Foto: Oana Nechifor

Sarut mana, parinte. Stiu ca este cam devreme sa ma gandesc ce cale sa aleg dupa terminarea liceului, dar problema asta ma tot „framanta” de ceva timp. Inainte sa va spun problema, as vrea sa ma prezint foarte pe scurt. Am 17 ani si sunt elev in clasa a XI-a la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti. De cand am intrat la seminar au tabarat pe mine foarte multe ispite. Cea mai mare dintre ele este ca nu am si nu am avut prietena vreodata (seminarul este numai de baieti), iar cand vad alti tineri de varsta mea pe strada ca au prietene, sufletul meu se umple de tristete si mahnire. Dar, cu timpul, aceasta tristete a inceput sa ma mai lase deoarece nu i-am mai dat importanta asa mare. Timpul a trecut si uite asa am intrat in vacanta. Am mers intr-un pelerinaj la cateva manastiri deosebite (Manastirea Neamt, Secu, Sihastria si Lainici) de unde m-am intors "schimbat". Am vazut cat de frumoasa este viata monahala, cat de frumos este sa te rogi mereu in liniste, sa faci ascultare, sa te desavarsesti prin rugaciune s.a.m.d. De atunci "arde" un foc in mine dupa viata monahala. Dar de cand am ajuns in Bucuresti si am inceput sa vad iar fete pe strada, care mai de care mai frumoase, smerite, etc. imi doresc sa imi intemeiez o familie binecuvantata de Dumnezeu. Practic trag de mine si viata monahala si casatoria (e un fel de 50-50). Nu stiu ce sa fac si ce sa aleg. Va rog frumos parinte, ajutati-ma. Multumesc frumos.

29 Iulie 2015

Ai scris Teodor despre durerea că nu ai și nu ai avut prietenă vreodată iar când vezi alți tineri de vârsta ta că au prietene, sufletul tău se umple de tristețe și mâhnire. Probabil că, dacă nu te-ai raporta la ceilalți prin  ceea ce iți imaginezi tu ca trăiesc ei, nu ai fi simțit această întristare. Faptul că, până la 17 ani, ca elev la Seminar, concentrat asupra învățăturii și a rugăciunii ce însoțește viață unui seminarist, nu ai avut nici o prietena, nu e deloc nefiresc și  nu trebuie să te îngrijoreze. Din contra, te-a scăpat de multe greșeli și ușurătăți pe care le-ai  fi putut face nefiind destul de matur pentru abordarea unei prietenii cu responsabilitate, cu gingășie si cu curăție. Dar, dacă dintre fetele frumoase și smerite pe care le-ai văzut, te vei hotărî să iți alegi o prietenă, sa vorbești cu ea în perspectiva căsătoriei, nu vei greși. O căsătorie în care cei doi se respectă, se iubesc, își  cresc pruncii cu frică de Dumnezeu și cu cinstire a poruncilor Lui, e aducătoare de fericire și în viața aceasta și în cealaltă. Scrii ca iți dorești pe de o parte o familie binecuvântata de Dumnezeu, pe de altă parte „arde” un foc în tine dupa viata monahală. Și  viața monahală, asumată cu bucurie, în deplină libertate, ca dăruire desăvârșită lui Dumnezeu, e aducătoare de bucurie, de putere și de pace adâncă a sufletului, și în lumea aceasta și în cealaltă.

Să nu te grăbești! Sfătuiește-te atent cu duhovnicul tău. Poți să ceri rugăciunea mai multor părinți dar sfatul sa iți fie de urmat în primul rând al duhovnicului. Roagă-te înainte de a cere cuvânt duhovnicului tău ca Bunul Dumnezeu să îi  dăruiască cuvânt pentru tine! Te sfătuiesc să nu  faci deocamdată nici un fel de făgăduință Domnului, nici  măcar în taina inimii tale. În punctul în care ești  acum, orice alegere pe care o vei face: fie calea monahala, fie căsătoria, iți  pot fi căi de mântuire, binecuvântate si aducătoare de roadă mult. Nu te închide pentru nici una din ele ci roagă-te ca Domnul sa iți lumineze inima pentru a alege pe cea care e cea mai potrivita pentru tine. Citește zilnic (e un sfat nu o poruncă) psalmul 138 si psalmul 102 cu atenție. Ai încredere, Dumnezeu iți va pune la inima sfatul cel bun la timpul potrivit. Tu să fii doar atent și să nu respingi nimic. Semnul alegerii celei bune este bucuria si hotărârea plină de putere.

Cu drag,
pr. Nichifor

Vlad a răspuns:
31 Iulie 2015

Sarut-dreapta Parinte.si Doamne Ajuta...Am citit cu atentie...aceasta nelamurire..acestui tanar..la care de fapt ma regasesc si eu..in aceiasi situatie..defapt sunt un pic mai mare decat acest tanar....Am 26 de ani..dar nu sunt student la Seminar..sau eu stiu alceva ..sunt un simplu.tanar..si tot aceiasi framantare o am de ceva aniii...n-am avut niciodata o prietena..sa cunosc pe cineva..la Biserica ma duc ..ma rog .citesc ..etc etc ..dar ..fara nici un semn..am m-ai vb-it Preoti...sa-mi dea un sfat duhovnicesc..si Eii mi-ai spus Roagate si iar Roaga-te...aceasta dorinta..in care s-a transformat in suferinta...nustiu ce voi face...eu de fapt sunt mai retras de felul meu...stau in casa uneori si plang..parca ma tine cine ma opreste cineva...uneori nu mai am incredere in mine..simnt parca ma ureste lumea..cand se uita cineva la mine..nustiu e tare complicat...de asta VA scriu Parinte...am ajuns la pragul...durerii..tot asa ce spunea tanarul acest a....cand vad pe cineva ..impreuna mi se rupe sufletul in mine...la cat de mult imi doresc...Va multumesc Parinte Ca ati avut rabdare ..de am-i citi acesta nelamurire -framantare..pe care o am ..VA MULTUMESC ...

Dan Miron a răspuns:
5 August 2015

Doamne ajută, Theodor!

Eu am 30 de ani și sunt căsătorit de 3 ani. O parte din frământările tale le-am avut și eu și cred că sunt ceva firesc. În plus de asta, eram și sunt foarte timid. Prima dată m-am îndrăgostit când eram de vârsta ta însă asta nu s-a finalizat cu o prietenie. De atunci a început să mă chinuie tristețea din cauză că nu aveam prietenă, am început să pun asta pe seama aspectului meu fizic și să devin foarte complexat. Cel mai bun sfat pe care l-am primit în acea perioadă, dar pe care nu l-am luat în seamă decât mult mai târziu a fost "nu încerca să pari altfel decât ești doar ca să te placă fetele, fii tu însuți". Prima prietenă am avut-o abia la 25 de ani.

Dacă vei alege calea căsătoriei, alege cu mare grijă persoana, studiaz-o îndeaproape. Eu unul cred că și căsătoria și călugăria sunt în esență cam la fel: sunt o cruce de dus. La mine casa îmi este mănăstire și soția - stareț. Ceea ce se vede din exterior: liniștea din mănăstire sau perspectiva unei familii cu o fată frumoasă și evlavioasă sunt doar partea frumoasă a lucrurilor. Însă vor fi și încercări. Dar nu te teme, curaj! Încercările sunt îngăduite de Dumnezeu ca să ne "lămurească" adică să ne curețe de impurități, să ne desăvârșească.

Una din aceste încercări va fi că după ce vei alege una din aceste căi, vrăjmașul va încerca să-ți strecoare în suflet regretul că n-ai ales-o pe cealaltă.

Și eu simțeam la un moment dat un gând de mănăstire. Așa cum zicea părintele, cel mai important este să asculți de duhovnic.

Până te vei decide, nu te oprește nimeni să ceri sfat atât de la preoți de mir, cât și de la preoți călugări, să vizitezi mănăstiri, să-ti faci prieteni călugări.

Adrian Lazar a răspuns:
26 Ianuarie 2016

Ce raspuns extraordinar, cu adevarat emotionamt. Foarte frumos spus.

AMARA a răspuns:
15 August 2015

Faptul ca pâna acum nu va-ti gândit la aceasta, este din pronia lui Dumnezeu, care va dat un Înger pazitor puternic. Gânditi-va ca omul este este facut din pamânt, numai sufletul este curat (precum l-am pastrat fiecare). Iar faptul ca abia acum va gânditi la aceasta, este tot din Pronia Dumnezeiasca. În curând veti împlini 18 ani, atunci sa hotarâti ce sa faceti. Mâhnirii sa nu dati atentie nicidecum si niciodata, ci sa va gânditi ca aveti un cos cu fructe din cele ce va plac mai mult si ca jumatae din ele nu se pot mânca de rele ce sunt si jumatate sunt bune. Ce ati face? Sau ca sa va ajut mai mult îndraznesc sa va spun ca Dumnezeu va pus înainte un cos cu MANA CEREASCA si un cos cu pâine. Ce ati alege?

Liviu a răspuns:
25 Ianuarie 2016

Incerc sa dau si eu un sfat in aceasta privinta! Ca sa iti gasesti pe cineva, trebuie sa fii vizibil, nu vine niciodata Ileana Cosanzeana sa te traga de maneca...stii, imi place de tine! Ca sa fii vizibil, trebuie sa iti gasesti preocupari care sa aduca mai multe persoane laolalta. Acolo ai sansa sa o gasesti pe Ea, cu preocupari ca ale tale (stii proverbul: Cine se aseamana se aduna!). E un punct bun de pornire. Nu trebuie sa ai preconceptii...arata prea bine ca sa ma bage in seama! Tu indrazneste, fa primul pas! Ai sa vezi ca fetele nu resping cum iti imaginezi. De multe ori lipsa indraznelii te face sa decazi in ochii lor, dar indrazneala va fi intotdeauna o bila alba. Asta e pasul cel mai usor...sa intri in legatura cu o fata. Cum mentii legatura e alta treaba si e mult mai dificil.
De ce este dificil? Pentru ca este greu sa iti dai seama daca trebuie sa continui sau nu. De fapt nu e greu pentru ca Dumnezeu ne-a dat constiinta care este in stransa legatura cu LOGICA. In orice prietenie trebuie sa faci compromisuri, sa mai lasi de la tine dar sa si ceri. Totul cu conditia sa fie Logic. Cand compromisurile nu au logica atunci nu mai vorbim de dragoste... Trebuie tot timpul sa ai ochii deschisi sa vezi daca ceea ce vi se intampla este Dragoste!
Referitor la viata monahala...Parerea mea este ca daca esti un om bun, sunt atatea lucruri de facut in lumea asta...Exact asta m-a impiedicat sa ma gandesc la ea. Nu stiu cat mi-a reusit dar inca incerc sa fac ceva in lume! Dar apreciez monahii autentici, ii respect, le cer ajutorul.
Sper ca am fost de folos cu sfatul meu!

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: călugărie, căsătorie, iubire, tinerețe, seminar, duhovnic

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons