În Sfânta Scriptură se vorbeşte şi despre doi oameni care s-au înălţat “ca la cer” se zice, probabil într-o sferă  care nu este chiar cerul, dar totuşi mai presus de pământ. Enoh, care a fost plăcut lui Dumnezeu, a fost răpit “ca la cer” la fel ca şi Proorocul Ilie, care s-a înălţat, se spune în Sfânta Scriptură, ca într-o căruţă de foc. Însă, toate lucrurile acestea ne sunt descoperite nouă şi noi credem în ele fără să le înţelegem şi fără să le putem cunoaşte.

Măsturisim că Domnul Hristos S-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui. Unde este cerul şi cum este în cer Mântuitorul, noi nu ştim. Dar de câte ori ne gândim la Mântuitorul, ne gândim ca la Cel ce este în cer şi pretutindenea. Cu trupul şi sufletul este în cer, într-un loc anume. Este o taină pentru noi. Noi nu putem spune cum anume. Nici despre trupul Mântuitorului nu putem mărturisi cum este, decât cât ştim noi din Sfânta Evanghelie: anume că Domnul Hristos a ieşit din mormânt prin piatra pecetluită şi a intrat la ucenicii Săi prin uşile încuiate, deci într-o formă de trup care este mai presus de trupul obişnuit. Este o taină pentru noi şi rămâne o taină, şi poate că va rămâne taină chiar şi atunci când ne vom întâlni cu Domnul nostru Iisus Hristos Cel înălţat, pentru că tainele sunt mai presus de priceperea noastră.

Deci, cei care au fost de faţă acolo unde S-a înălţat Domnul Hristos, au mărturisit despre înălţarea Lui, cât au putut ei să înţeleagă, şi ne încredinţează pe noi că Domnul Hristos S-a înălţat la cer.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 304-305)