Hristos S-a ridicat din morţi cu același trup cu care a omorât moartea tuturor oamenilor și S-a făcut cel dintâi rod al tuturor oamenilor, ale căror trupuri vor fi de asemenea înviate în cea din urmă zi pentru a se uni cu sufletele lor, pentru a trăi veșnic în rai sau în iad, potrivit judecăţii celei drepte a lui Dumnezeu pentru viaţa lor de pe pământ. Acest trup înviat, ca acela al lui Hristos, va fi deosebit de trupurile noastre cele pământești, în sensul că va avea mai mare subţirime și va fi mai asemănător firii celei îngerești, fără de care nu ar putea sălășlui în Împărăţia cerului, unde nu se află moarte sau stricăciune. Şi totusi, va fi același trup, restaurat în chip minunat și pregătit pentru viaţa veșnică de către Dumnezeu, așa cum a văzut Iezechiel în vedenia sa cu „oasele cele uscate” (Iezechiel 37, 1-14). În cer, cei răscumpăraţi se vor recunoaste unii pe alţii. Trupul este astfel o parte nedespărţită a întregii persoane care va trăi veșnic, și ideea mai multor trupuri care sunt ale aceleiași persoane se împotrivește însăși firii Împărăţiei cerului, pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei care Îl iubesc. 

(Ieromonah Serafim Rose, Sufletul după moarte, Editura Sofia, 2010, p.132)