În vremea aceea a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Ioan 1, 29-34

În prima zi de după Praznicul Botezului Domnului, ca și în cazul altor zile care urmează marilor praznice, Biserica sărbătorește persoanele care au participat, alături de Mântuitorul, la evenimentele devenite paradigmatice pentru noi toți. Așa cum în a doua zi a Crăciunului se sărbătorește Soborul Maicii Domnului, tot la fel în ziua ce succedă Boboteaza se sărbătorește Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Este de remarcat că Soborul Maicii Domnului nu e o sărbătoare prea importantă în cultul Fecioarei Maria, fiind cu totul umbrită de mult mai importantele zile ale Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie), respectiv Adormirii Maicii Domnului (15 august). Dacă s-ar păstra aceeași regulă, atunci mai degrabă l-am sărbători pe Sfântul Ioan nu la începutul lui Ianuarie, ci fie la Nașterea lui (24 iunie) sau la Tăierea capului său, ceea ce coincide evident cu moartea sa pământească și nașterea sa cerească (29 august). Dar, cu toate acestea, în toate Bisericile Ortodoxe, Sfântul Ioan Botezătorul nu a fost asociat prea mult nici cu nașterea și nici cu moartea sa.

Înțelegând altfel viața și activitatea lui, îl asociem mai mult pe Sfântul Ioan cu ceea ce el a realizat, de unde i-a rămas și numele de Botezător: anume pregătirea poporului israelit pentru venirea lui Mesia prin botez și predică. Pericopa evanghelică citită la această sărbătoare, provenind de la un alt Ioan, anume cel de-al patrulea Evanghelist, amintește de botez ca de un fapt petrecut în trecut. În schimb, aici se povestește despre o altă întâlnire a Sfântului Ioan cu Domnul Iisus ulterioară botezului. Văzând Ioan pe Iisus venind, a făcut o mărturisire despre mesianitatea lui Iisus, o mesianitate asociată cu jertfa. Ioan Îl numește pe Iisus „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Comparativ cu el însuși, care botează cu apă, spre pocăință, Iisus prin jertfa Sa ca Miel al lui Dumnezeu, scapă toată lumea de păcat. Ioan ține să își explice afirmația. El primise într-o revelație de la Dumnezeu, Același Care-l trimisese să propovăduiască și să boteze, înștiințare că la el va veni Mesia. Iar Acesta va fi recunoscut, din atâția veniți la botez, prin aceea că Duhul, în chip de porumbel, Se va pogorî și va rămâne peste El. Aceasta s-a întâmplat după cum reiese din celelalte trei Evanghelii (Matei 3, 16; Marcu, 1, 10; Luca 3, 22). Sfântul Ioan mai ține să precizeze că înainte de marele moment el nu-L cunoștea pe Iisus, chiar dacă din Evanghelii cât și din Tradiție se știe că erau rude. Dar tot din Tradiție știm că încă din copilărie drumurile lor s-au separat cu totul.

Despre Mesia, Ioan spune același lucru ca și în celelalte Evanghelii, anume că El botează cu Duh Sfânt, la care Luca (3,16) și Matei (3,11) mai adaugă că va boteza și cu foc, adică va curăța efectiv poporul de păcatele dinainte. Evanghelia sărbătorii se încheie cu expresia: „Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. Deși momentul Botezului nu este povestit efectiv în Evanghelia a patra, totuși din pericopa de față se înțelege că Ioan a ajuns să vadă și să-L recunoască pe Iisus venind la el, văzând cerurile deschizându-se și pe Duhul Sfânt pogorându-se peste El. 

Această Evanghelie poate nu e cea mai reprezentativă pentru sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul. Mult mai mare ecou ar fi avut orice relatare despre însuși botezul, așa cum s-a făcut de Praznicul Bobotezei, atât la Liturghie (Matei 3, 3-17) cât și la sfințirea Aghesmei Mari (Marcu 1, 9-11). Însă cu toate acestea, pericopa aleasă a se citi la sărbătoare pune accent pe mărturia Sfântului Ioan Botezătorul. Ea ar fi astfel prima mărturie explicită că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și Mesia. Ca și cu alte ocazii, cel mai mare prooroc și Înaintemergătorul Domnului nu se remarcă neapărat în Biserică prin mesajul său de pocăință sau prin proorocia sa despre apropierea Împărăției Cerurilor, ci prin smerenia lui. Ioan mărturisește cine este Hristos fără a se gândi vreun moment la sine însuși sau la ceea ce el va însemna pentru posteritate. E de amintit finalul capitolului al treilea al aceleiași Evanghelii de la Ioan, în care Botezătorul fiind înștiințat că și Iisus a început a boteza și a predica despre Împărăția Cerurilor, nu se supără că i s-ar fi furat ideea, ci spune: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 31). În aceeași măsură, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, marcată de Biserică în ziua următoare Bobotezei, este un fel de „ecou” al acestui praznic, o continuare a lui, cu care se încheie sărbătorile de iarnă, dedicate Arătării Domnului în lume. Cu această ocazie, rânduielile bisericești dinainte de Crăciun se reiau. Ele fuseseră suspendate în tot acest interval. Este vorba de parastase, de postul de miercuri și vineri, de evenimentele familiale (botezurile și nunțile), urmându-se ritmul liturgic obișnuit până la Postul Mare.