Sfinții Cleopa și Paisie de la Sihăstria sunt înveșmântați în Lumina Taborică
Nu este întâmplător faptul că proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie Olaru şi Cleopa Ilie are loc imediat după praznicul Schimbării la Față. Acești sfinți cuvioși au luminat viața multor credincioși prin lupta lor neîncetată de a fi cu adevărat fii ai lui Dumnezeu. Viețile lor sfinte, minunile săvârșite în timpul vieții sau după, sfaturile lor privind viața duhovnicească îi arată ca pe niște uriași ai Domnului, ținând cont și de perioada potrivnică credinței în care au trăit.
Schimbarea la față a Mântuitorului, așa cum este descrisă în evangheliile după Matei cap. 17, Marcu cap. 9 și Luca cap. 9, ne pune înainte încă o confirmare că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul se suie pe Muntele Tabor ca să Se roage și îi ia cu Sine pe apostolii Petru, Ioan și Iacov. În timp ce se ruga, hainele Sale au devenit albe ca lumina sau ca zăpada, iar apostolii L-au văzut învăluit în Lumină, stând cu Moise și Ilie, iar după ce un nor i-a acoperit au auzit vocea Tatălui spunând „Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!” (Luca 9, 35). Pe Muntele Tabor nu are loc schimbarea la față a Domnului, ci li se îngăduie apostolilor să-L vadă așa cum este, adică Dumnezeu adevărat. După cum spune și psalmistul David: „întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină” (Psalmul 103, 2). Mântuitorul este dintotdeauna și pentru totdeauna îmbrăcat în Lumină. La Învierea Domnului vor retrăi apostolii această descoperire.
Este indubitabilă firea divină a Mântuitorului. Ceea ce se petrece pe Muntele Tabor, versetul din psalmul 103 citat mai sus, ne înfățișează, într-o perspectivă inversă, care este sensul existenței noastre: căutarea Luminii dumnezeiești ca acoperământ, ca haină. Pentru cei ce doresc să urmeze calea Domnului, fiecare act de credință sau de iubire corespunde unui petic de lumină pe care-l adăugă propriului veșmânt duhovnicesc.
Astfel putem înțelege de ce sfinții sunt înfățișați în icoane în Lumina Taborică. Această lumină nu izvorăște din cei reprezentați în icoane sau de la vreun astru, ci din Izvorul Luminii și al Vieții Veșnice – Domnul nostru Iisus Hristos.
Dar, căutarea și dobândirea acestei lumini dumnezeiești se realizează încă din timpul vieții. Nu este întâmplător faptul că proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie Olaru şi Cleopa Ilie are loc imediat după praznicul Schimbării la Față. Acești sfinți cuvioși au luminat viața multor credincioși prin lupta lor neîncetată de a fi cu adevărat fii ai lui Dumnezeu. Viețile lor sfinte, minunile săvârșite în timpul vieții sau după, sfaturile lor privind viața duhovnicească îi arată ca pe niște uriași ai Domnului, ținând cont și de perioada potrivnică credinței în care au trăit. Cine ar putea spune toate acestea sau de câte cărți ar fi nevoie ca să fie cuprinse minunatele lor vieți!
Ceea ce putem mărturisi cu tărie este faptul că ei au devenit călăuze desăvârșite, și continuă să fie. Prin lupta lor ascetică, ei au simțit bucuria sfinților apostoli de pe Tabor. Cu adevărat Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc prin acești sfinți și nu l-a părăsit niciodată.
Au dus crucea credinţei cu toată responsabilitatea iubitorilor de Dumnezeu şi de sfinţenia la care suntem chemaţi toţi. Crucea este semnul Fiului Omului, deci și cei ce Îi urmează vor fi pecetluiți cu acest semn. Și vor trăi prin El. Atenţia pentru cele sfinte manifestată de Paisie şi Cleopa se constituia într-un mod de viață care avea ca motivație iubirea față de Domnul.
Smerenia părintelui Paisie şi dragostea cu care binecuvânta pe fiecare „Și un colțișor de Rai să‑ți rânduiască ție!” l-au aşezat în inimile tuturor. Iar sfaturile sale, printre care „Dobândește pacea cu Dumnezeu și mulțime de oameni se va mântui în jurul tău”, au adus lumină multora din cei care îi călcau pragul.
Evlavia părintelui Cleopa, cumpătarea şi cuvântul cu putere multă au modelat sufletele şi au trezit conştiinţele celor care îl căutau cu dor. „Răbdare, răbdare, răbdare!” şi „Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!” sunt doar câteva din expresiile pline de tâlc pentru care este cunoscut Sfântul. Sfaturile sale, dintre care se evidenţiază „Să ai în dreapta frica lui Dumnezeu şi în stânga frica morţii!” şi „Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!” l-au consacrat pe „un putregai de moşneag”, cum însuşi se numea părintele Cleopa, ca unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai Ortodoxiei.
Viețile lor minunate să le citim și să le urmăm!
Sfinților Cuvioși Paisie şi Cleopa de la Sihăstria, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Pe ultima sută de metri – jurnal de pelerin ajuns la Mănăstirea Sfinților Paisie și Cleopa
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro