Întunericul în care te afli, copilul meu, vine atât de la tine, cât şi de la ispititorul. Amândouă sunt vindecate prin venirea harului dumnezeiesc.

Din acest motiv, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dăruiască sobrietate şi capacitatea de a-ţi aminti lucrurile cele bune şi a le uita pe cele rele. Când te străduieşti şi perseverezi, încetul cu încetul harul lui Dumnezeu te va ajuta.

Binecuvântatul meu copil, mă rog ca Domnul slavei să-ţi dea cel mai minunat dar duhovnicesc pentru sufletul tău, aşa încât inima să-ţi tresalte de bucurie şi pace divină. Cât despre ispite, ele sunt inevitabile, iar noi trebuie să înţelegem că ele nu vor înceta, deci, trebuie să fim gata să ne dovedim răbdarea. În orice caz, răsplata celui care poartă cu răbdare neputinţele celor slabi va fi mare, pentru că unul ca acesta va fi pătimit mult şi pe bună dreptate că acesta trebuie răsplătit pe măsură.

Fii răbdător, copilul meu, fii răbdător. Ni se îngăduie să fim ispitiţi pentru a dobândi smerenia. Ispitele sunt medicamente care vindecă sufletele nostre bolnave. Bucură-te că Dumnezeu se îngrijeşte de rănile tale. Binecuvântează-L pentru faptul că el te consideră copilul său şi te educă pentru a te învăţa înţelepciunea din Legea Sa. “Fericit este cel pe care Tu îl cerţi şi îl înveţi” şi “căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi” (Evrei 12, 7-8).

Dar ispitele noastre certifică faptul că noi suntem copii ai lui Dumnezeu, iar acesta este un motiv de mare bucurie şi cinste.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 237)