Dacă e vorba de iubire erotică, e musai să fie împărtășită, că altfel devenim „autosatisfăcători“ sau cum se zice… Mă iertați, e un păcat destul de frecvent și destul de costisitor pentru viața noastră duhovnicească. Dacă e vorba de agape, nu trebuie să fie împărtășită. Nu așteptăm răspuns. Zice Mântuitorul: „Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.“. Dumnezeu ne iubește și dacă nu-I răspundem. Într-o căsnicie există momente în care suntem puși la încercare și putem continua să iubim chiar dacă nu mai este împărtășită iubirea. Îl iubesc pe soțul meu. Bun! Ne iubim de 20 de ani și brusc aflu că vrea să plece de lângă mine că a găsit alta mai tânără. Și, după aceea, eu anunț pe toată lumea că nu-l mai iubesc. Atunci, eu pot să-i spun: „Nu l-ai iubit niciodată.“ Dacă a fost iubire, va fi iubire și acum. Eu nu zic să-l iubești atât de tare încât să zici: „Doamne, oare aia știe să-i facă cartofii prăjiți cum îi fac eu și să-l învelească la spate noaptea când îi e frig?“. Nu, nu merg până acolo, dar va fi o iubire îndurerată, dar iubire. Ea va consta în primul rând în rugăciune ca acela să nu piară din cauza păcatului său, ci să-l scoată Dumnezeu din rătăcire și din boala aceea. Și, dacă nu-l scot de pe pomelnic, dacă nu-l scot din viața mea, aceasta este o iubire neîmpărtășită, dar cu atât mai adevărată.

Dar când sunt foarte tânăr sau tânără și am o prietenă sau un prieten, când iubesc un băiat și el nici nu știe, sau nu vrea să știe, aceasta nu este iubire. Îmi place, mă simt atrasă, mă preocupă, mi-aș dori să… Să spunem sentimentelor pe nume. Nu este păcat să ne placă un băiat, nu este păcat să ne placă o fată. Nu este păcat să simți atracție pentru un băiat sau să simți atracție pentru o fată. Nu, este o putere a sufletului, e felul în care se manifestă firea mea. Dar este păcat să-i pretind celuilalt să simtă același lucru, sau să-i calc libertatea, sau să-l șantajez într-un fel ca să-mi răspundă la „iubire“! Nu, aceasta nu este iubire și e nevoie să ne vindecăm degrabă de această adevărată boală a sufletului: dorință transformată în pretenție! E o lipsă de maturizare emoțională, cum spun psihologii. Dar e patimă! E păcat în fața lui Dumnezeu pentru că El ne-a făcut liberi și ne respectă libertatea ca pe cel mai sfânt dar al Său!