Preacuvioase Părinte, nevoința sau silirea de sine poate să nască și dragostea, de la un timp?

Când silința de a merge la biserică se alătură silinței de a te ruga acasă, când acesteia i se adaugă silința de a citi o carte sfântă, de a împlini o rânduială sfântă, când omul se silește pe mai multe planuri să împlinească mai multe lucrări duhovnicești, atunci sunt mari șanse ca în schimbul silinței, omul să primească dragoste.

Dar să nu ne bazăm prea mult pe ceea ce simte inima noastră. Pentru că inima noastră ne poate înșela. Simțirea noastră ne înșeală. Noi trebuie să mergem după anumite rânduieli, până când simțim dragoste în suflet. Până când simțim atracție față de o lucrare duhovnicească, trebuie să ne silim să împlinim rânduielile pe care ni le-a lăsat Mântuitorul Iisus Hristos.

Totuși, din când în când, omul simte un dor de Cer, o aspirație sfântă către sacru, către Dumnezeu, către Rai. Ei, e foarte important ca în aceste situații, omul să fructifice aceste momente, să nu le lase să treacă pe lângă el atât de ușor. Să le valorifice.

„Dumnezeu credincios este și oferă fiecărui om astfel de șanse”

De exemplu, Zaheu a valorificat trecerea Domnului Iisus Hristos prin Ierihon. Zaheu era un indiferent, un împietrit, un învârtoșat, dornic numai de avere, de bogăție, un om avar; gândul îi era numai la bani, la câștig. A auzit, dintr-odată, că trece Domnul prin cetatea lui și s-a născut în sufletul lui un dor de mântuire. A vrut neapărat să-L vadă pe Iisus.

El a avut o șansă și a folosit-o. Și în ce mod a folosit-o! Că după ce s-a consumat această întâlnire dintre el și Iisus, Domnul i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și el a fost unul dintre fiii lui Avraam”. Eu cred din toată inima că Dumnezeu credincios este, și oferă fiecărui om astfel de șanse. Important e să și le recunoască omul și să le valorifice. Pentru că foarte mulți oameni au aceste șanse și nu le cunosc, și dacă nu le cunosc, nu le valorifică. Și, prin urmare, rămân în împietrirea și învârtoșarea lor și, din păcate, nu ajung niciodată la dragostea adevărată față de Dumnezeu.

Dar de ce nu le cunosc? Nu-și dau seama de ele dintr-o nepăsare sau sunt prea prinși de celelalte lucruri din viața lor?

Sunt mai multe motive pentru care oamenii nu-și cunosc vremea cercetării lor. Ori sunt prinși în prea multe păcate și sunt orbiți. Ori sunt prinși în griji lumești și nu-și mai fac timp să asculte glasul lăuntric din ființa lor. Ori diavolul îi oprește. Această pasăre de pradă, cum o numește Mântuitorul, ia sămânța din inima lor și pământul inimii nu ajunge la rodire.