Aceasta este iubirea sinceră şi adevărata iubire: când fără a fi deloc folositori celor care ne iubesc suntem iubiţi de aceştia. Fiindcă ne iubesc nu ca să primească, ci ca să dea (din Omilia a 29-a la Epistola către Evrei).

Cel care se desfată cu iubirea celorlalţi se va folosi cu siguranţă şi de rugăciunea lor pentru el (din Omilia a 2-a la „Despre neclaritatea profeţiilor”).

Aşa este iubirea: priveghează şi este plină de griji pentru ceilalţi. Şi toţi cei care iubesc nu-şi aduc în minte numai pe cei pe care-i iubesc, ci şi toate cele ce au promis că le vor da, mai mult şi decât cei care vor gusta din ele (din Omilia a 2-a la „Cei ce au duhul credinţei”).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. I, traducere Pr. Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ierom. Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 37)