iubirea de Dumnezeu

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat ‒ drumul spre sfințenie

Frumos la chip și unul dintre cei mai înțelepți oratori, Sfântul Teodor a reușit să aducă toată cetatea Iracliei la credință, după ce a omorât, prin rugăciune, un balaur care înfricoșase pe toată lumea. Fără să cadă în capcana împăratului Liciniu, acesta a refuzat să meargă acolo unde îl chema acesta, ci i-a scris lui Liciniu să vină el în Iraclia, pentru că sfântul voia să îi sfărâme idolii și să pătimească în cetatea lui. După multe chinuri, după ce a fost răstignit și vindecat de un înger al Domnului, Sfântul Teodor Stratilat și-a plecat capul sub sabie, murind pentru cununa biruinței.

„Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos!” (Arhimandritul Dometie Manolache)

„Să se contopească inima noastră cu inima lui Iisus Hristos. Să ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfeşnic. Crede, nădăjduieşte, smereşte-te şi iubeşte pe Iisus Hristos! În puterea acestor cuvinte stă toată taina mântuirii şi fericirii noastre.”

„Să ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfeşnic”

Părintele Dometie era un duhovnic foarte căutat şi un iscusit povăţuitor de suflete. Avea peste tot fii duhovniceşti care îl ascultau şi trăiau după sfaturile lui.

Sfânta Muceniță Agata ‒ drumul spre sfințenie

Iubitoare de feciorie și de Dumnezeu, Sfânta Agata a stat cu tărie împotriva închinătorilor la idoli, care încercau să o facă să se lepede de credință și să păcătuiască. Dacă nu au reușit să o ademenească, au încercat apoi să o chinuie, dar Sfântul Apostol Petru i-a vindecat rănile. După patru zile cât a stat întemnițată, când au vrut din nou să o tortureze, pământul s-a despicat și i-a înghițit pe cei care avuseseră această idee. Iar Sfânta Agata, rugându-se, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, la mormântul ei făcându-se multe minuni.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Sfintele Mucenițe Felicitas și Perpetua ‒ drumul spre sfințenie

Matroană romană, cu o educație aleasă, Perpetua avea vârsta de 22 de ani când a fost prinsă și aruncată în închisoare, din pricina credinței ei în Hristos. Mamă a unui copil nou-născut, tânăra nu a renunțat la dragostea pe care i-o purta Domnului și și-a asumat martiriul, privind spre veșnicie. Cununa biruinței a primit-o și Felicitas, sluga ei, care a renunțat și ea la copil, pentru a-I urma Domnului.

Am soț și copii, dar tânjesc după viața de mănăstire. Ce să fac?

Dacă acest dor ar fi fost cu adevărat după Dumnezeu, el ţi-ar fi venit înainte de căsătorie.

Cu Dumnezeu, de-a v-aţi ascunselea

Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi ne cheamă pe toţi la o întâlnire ca de nuntă. Noi putem alege să fim cu El, să ne împărtăşim de iubirea Lui sau putem refuza această chemare şi să trăim în obositoarea ardere a egoismului hedonist, a izolării încrâncenate, a urii viscerale. 

Sfinții doctori fără de arginți, Chir și Ioan ‒ drumul spre sfințenie

Lăsând deoparte doctoriile și salvând nu doar trupurile, ci și sufletele oamenilor, prin minuni, Sfinții Chir și Ioan au mărturisit până la capăt dragostea lor pentru Dumnezeu. După ce le-au încurajat pe o femeie și pe cele trei fiice ale ei să nu se lepede de Hristos, au primit și ei cununa biruinței, fiind omorâți de sabie de către închinătorii la idoli.

Să facem milostenie din ce avem noi mai bun

Noi luăm nenumărate lucruri și dăm puține, gândind că suntem iertați cu acestea de nedreptatea noastră și că, astfel, Îl îmbunăm pe Dumnezeu. Dar milostenia nu se face din firimituri și nici ceea ce ne prisosește.

Pagini