Când spunem „Dumnezeu ne iubește”, acesta este un cuvânt plin, pentru că se vede că ne iubește. Când spunem că Dumnezeu a lăsat puterea omului de a iubi, acest lucru, din păcate, nu prea se vede întotdeauna. Iubirea lui Dumnezeu nu poate, desigur, să caute decât răspunsul la ea, și anume: iubirea noastră către El.

Iar atunci înseamnă că „iubirea nu poate fi înlocuită cu nimic, dar ea înlocuiește totul”. Adevărat este și pentru ce am vorbit până acum (deci, pentru iubirea lui Dumnezeu), dar adevărat și pentru noi, atât cât noi reușim să iubim.   

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 63)