Izvoare de sănătate din „arborele vieţii”
Supranumit «arborele vieţii », mesteacănul reprezintă un adevărat rezervor de substanţe cu efecte terapeutic, intens utilizate în special în bolile renale şi ale căilor respiratorii.
O legendă veche spune că demult, la apariţia sa, mesteacănul era un arbore urât, pipernicit, cu o tulpină strâmbă şi o scoarţă aspră, rugoasă şi negricioasă. Însă, în vremea când Dumnezeu călătorea prin lume, a întâlnit aceste arbore, care se plângea că nu are o înfăţişare frumoasă cu care să se prezinte în faţa Domnului, aşa cum făceau arborii plăcut înveşmântaţi, cum erau brazii şi stejarii. Atunci Dumnezeu i-a schimbat imediat înfăţişarea, dăruindu-i o statură falnică, o coroană bogată şi o scoarţă strălucitoare, precum argintul
Originar din pădurile zonelor temperate ale Europei şi Siberiei, mesteacănul s-a răspândit pe tot globul, fiind cunoscut încă din vechime pentru proprietăţile benefice în tratarea multor boli. În România creşte în zonele de dealuri joase şi de câmpii, unde suportă bine condiţiile de secetă şi arşiţă.
Cunoscându-se multiplele sale însuşiri terapeutice, mesteacănul, cu câteva specii distincte (Betula pendula, B. alba, B. verrucosa), este folosit în scopuri medicale în toată perioada de vegetaţie. Cele mai mult utilizate sunt frunzele tinere, recoltate în lunile mai-iulie. În unele zone, în fitoterapie se folosesc şi mugurii florali, recoltaţi primăvara devreme, până la pornirea în vegetaţie, precum şi scoarţa, răşina şi seva, extrasă prin incizii făcute primăvara în ramuri tinere şi în tulpini.
Este binecunoscută acţiunea diuretică a frunzelor, bazată pe capacitatea de a elimina o cantitate mare de lichide din ţesuturi, fără a produce iritaţii renale. Prin această diureză crescută calculii renali sunt dizolvaţi, se evită edemele renale, umflarea picioarelor şi se elimină unele substanţe dăunătoare din corp (uree, acid uric, azotaţi, azotiţi şi cloruri).
Alte proprietăţi terapeutice de mare importanţă sunt: antiseptice, antimicrobiene, antibacteriostatice (mai ales asupra bacteriilor Escherichia coli şi a stafilococului auriu). Prin aceste însuşiri, mesteacănul este un adevărat elixir pentru rinichi, vezică urinară şi căi respiratorii.
Frunzele mai au şi alte însuşiri terapeutice, respectiv sudorifice, expectorante, decongestive, emenagoge, coleretice (stimulează eliminarea bilei), antireumatismale, antiinflamatoare, antigutoase şi uşor hipotensive. Scoarţa are proprietăţi depurative, digestive şi febrifuge, iar seva este antilitiazică urinar. “În tratamentele naturiste, cele mai bune rezultate se corelează cu bolile renale. Prin efectele antiinflamatoare şi antiseptice se curăţă tractul renal şi urinar de eventuale toxine sau de infecţii bacteriene (în caz de cistită, nefrită şi uretrită). În plus, acţionează direct prin eliminarea excesului de săruri minerale, separate sau compactate sub formă de nisip şi calculi. De reţinut că o eficienţă deosebită prezintă tinctura de mesteacăn, amestecată, în părţi egale, cu tinctura de ienupăr, pentru a evita îmbolnăvirile de cistită, pielită, nefrită cronică şi pielonefrite », susţine cunoscutul specialist în fitoterapie, prof. univ. dr. Constantin Milică.
Tratamente naturiste pe bază de frunze, scoarţă sau sevă de mesteacăn
Iată câteva din reţetele pe care prof. Milică le recomandă în tratamentele naturiste :
- infuzie din 10 g frunze tinere uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează două ore în vas acoperit şi se bea, pe parcursul zilei, în porţiuni mici, urmate de puţină apă.
- infuzie concentrată din 20 g frunze tinere uscate la 200 ml apă în clocot, se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, când infuzia a scăzut la temperatura de 400C; se infuzează 6 ore şi se beau 2-3 ceşti pe parcursul zilei, la intervale de 4 ore, cu efecte diuretice în edeme renale şi cardiace şi pentru eliminarea toxinelor şi a acidului uric ;
- infuzie din amestec format din frunze de mesteacăn (3 părţi), frunze de melisa (2 părţi), seminţe pisate de fenicul (2 părţi), fructe uscate de măceş (o parte), flori de soc (o parte) şi herba de trei-fraţi-pătaţi (o parte). Se ia o linguriţă amestec la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau câte 3 căni pe zi timp de 4-6 săptămâni, cu efecte de purificarea şi detoxifiere a organismului.
- decoct dintr-o linguriţă scoarţă uscată şi măcinată la 200 ml apă rece; se fierbe 5 minute şi se beau câte două căni pe zi, înainte de mesele principale, mai ales de către bolnavii cu friguri intermitente şi frisoane;
-tinctura din scoarţă (20 g în 100 ml alcool 400) , din care se iau câte 20-30 picături diluate în 50 ml apă, de 2-3 ori pe zi, pe o durată de 20-30 de zile;
- seva de mesteacăn, obţinută primăvara prin incizii în ramuri tinere sau în tulpini, are puternice acţiuni diuretice şi se bea câte un pahar de 50 ml în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, pe o durată de 15-20 de zile. Are efecte de stimulare generală a funcţiilor vitale ale organismului şi de dizolvare a calculilor renali ;
- decoct concentrat din 30-50 g scoarţă la 1 litru apă; se fierbe 10 minute şi se aplică sub formă de comprese în dermatoze şi răni;
-tinctură preparată din 20 g muguri uscaţi şi mărunţiţi care se macerează timp de 14 zile în 100 ml alcool 700; se aplică local sub formă de cataplsme în diferite afecţiuni dermatice, inclusiv arsuri.
- seva se foloseşte la spălarea zilnică a zonelor cu pistrui şi pete maronii şi în tratamente care urmăresc să combată cuperoza, acneea, micozele cutanate, seboreea;
- extractele din frunze se dovedesc un bun tonic capilar pentru stimularea creşterii părului şi favorizarea revigorării firelor de păr. Pentru asta se masează regulat pielea capului cu sevă, ultima clătire a părului fiind făcută cu infuzie concentrată din frunze. Băile pe cap cu infuzie din frunze au un rol important în calmarea iritaţiilor pielii şi în întărirea rădăcinii părului.
Atenţie! În timpul tratamentelor cu preparate de mesteacăn este necesar un consum mai mare de lichide, în special apă plată.
*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro