Spuneţi-ne ce aţi învăţat mai mult în viaţă din marea şcoală a suferinţei, din care aţi gustat atât de mult?

Problema este că, dacă eşti în suferinţă, să accepţi suferinţa ca mântuitoare, fiind rânduită de Hristos. În felul acesta, suferinţa este uşor de acceptat şi chiar simplă, şi-ţi aduce bucurie.

Cum poate creştinul să rabde mai cu folos suferinţa, boala, sărăcia, închisoarea, nedreptatea de tot felul şi necazurile vieţii?

Noi ştim că dintre toţi oamenii de pe pământ, Mântuitorul nostru a fost cel mai drept, fără de păcat, şi totuşi a acceptat suferinţa cea mai grea şi răstignirea. Şi aceasta a adus mântuirea întregului neam omenesc. Apostolii şi toţi sfinţii, urmându-L pe Mântuitorul, au trecut prin moarte şi suferinţe amare; apoi li s-a deschis uşa Raiului în mod sigur.

Ce virtuţi de bază îi trebuie creştinului, să poată trece cu folos povara vieţii pe pământ?

Întâi, să fie creştin ortodox; al doilea, să ştie că suferinţa este indisolubil legată de viaţa omului pe pământ; al treilea, să ştie că la capătul suferinţei, prin care trece biruitor totdeauna cu ajutorul lui Hristos, i se deschide mântuitor, Raiul.

(Preotul Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, pp. 5-6)