Cerul e ca sticla, de un albastru amețitor de limpede. În ziua Sfântului Dimitrie Basarabov, petice de zăpadă proaspătă se dezmorțeau încet sub blândele raze ale soarelui de amiază, aici, la poalele muntelui Horăiciorul. Florile de toamnă, câte mai rămăseseră, stăteau încorsetate în gheața tăioasă, picurându-și viața, frumusețea și culorile. Frunzele ruginii s-au despărțit deja de ramurile ce le-au născut și crescut, dar verdele veșnic al brazilor îți dă tărie și curaj, cu fiecare inspirație.

La Horaița, sentimentul că ești în Cer nu-i ceva închipuit

Biserica Mănăstirii Horaița strălucește acum parcă și mai mult cu cele opt turle ale sale, sub cerul acesta ca oglinda. Albă ca o petală de crin, cu un brâu de flori de piatră sub acoperiș, ea ni se înfățișează maiestoasă și cuceritoare, fiindcă în interiorul său adăpostește o artă copleșitor de frumoasă. La Horaița, sentimentul că ești în Cer nu-i ceva închipuit.

Vântul își poartă în adierea sa ușoară miros de rășină. Se-aud tălăngile vacilor dinspre dealul după care se-ascunde soarele spre asfințit. Dâre de lumină roșiatică străbat prin pădure, învăluind în strălucire cele opt turle ale Horaiței. În incinta mănăstirii, Părintele Ignatie a terminat de adunat frunzele. E o liniște adevărată. Călugării sunt la chilii. Se apropie ora Privegherii. 

Monahii de la Horaița se ostenesc spre bucuria lucrului bine făcut

În zilele de peste săptămână, aici, între brazi, sfintele slujbe încep la ora 5.00 dimineața, cu Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile I, III și VI, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și Parastasul pentru cei adormiți. De la ora 17.00 urmează ceasul IX, Vecernia, Pavecernița și acatistul zilei. Sâmbăta sau în ajunul unei sărbători, slujba Privegherii începe la ora 19.00.

La Mănăstirea Horaița, cei 17 viețuitori împletesc rugăciunea cea din toată vremea cu munca. Fie că se ocupă de paraclisierie, slujesc la sfântul altar, la strană, la bucătărie, în gospodărie, la grajd, la păsări, la solarii și grădină, la pangar, la copt pâinea sau prescurile, la făcut vinul, monahii de la Horaița se ostenesc spre bucuria lucrului bine făcut. Ascultările sunt cu săptămâna și mai variază și în funcție de anotimp: aprovizionarea cu lemne, prepararea zarzavatului, culesul fructelor, al legumelor, îngrijirea florilor. Vara, ascultarea principală, la care participă toți părinții, este făcutul fânului.