Atunci (la sfârșitul lumii) Domnul nostru Iisus Hristos se va arăta întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El… și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile. Și le va întreba: ce ați făcut? M-ați ascultat sau dimpotrivă, M-ați împroșcat? Ați urmat ceea ce v-am spus Eu, Dumnezeu fiind? Eu am coborât și am vorbit în graiul vostru, v-am învățat să vă iubiți unul pe altul, să vă ajutați, să vă iertați, ca și Dumnezeu să vă ierte. Așa ați făcut sau dimpotrivă, v-ați dușmănit?

Iisus nu ne va întreba de răul pe care l-am făcut. Răul va ieși la iveală de la sine, va fi cunoscut de noi înșine și de toți, și vom răspunde pentru el. Iisus ne va întreba de binele pe care l-am făcut. Întrucât fiecare am primit niște daruri, niște talanți, vom fi întrebați ce am făcut, de exemplu, cu darul minții, al voinței, al libertății, al credinței; cum le-am folosit și fructificat? Le-am îngropat în pământ, le-am folosit în numele nostru, pentru slava noastră sau le-am folosit în numele lui Dumnezeu?

Ai hrănit pe cel flămând, ai potolit setea celui însetat, ai primit pe cel străin, ai îmbrăcat pe cel gol, ai alinat suferința celui bolnav, ai cercetat pe cel întemnițat? Aceste șase întrebări califică întregul conținut al vieții noastre, a fiecăruia în parte și al omenirii întregi. Ele pot fi interpretate atât din punct de vedere material, cât și spiritual.

Ai dat o pâine celui flămând ori l-ai îndepărtat și poate chiar l-ai înjurat. Dar celui flămând de adevăr, de dreptate, i-ai arătat calea spre Adevăr, l-ai sprijinit să meargă pe ea, l-ai înfruntat când a făcut o nedreptate sau te-ai mulțumit să te consideri tu însuți pe calea adevărului?

Ai astâmpărat setea celui însetat, ai uns buzele celui suferind sau l-ai desconsiderat?  Dar pe cel însetat de iubire de Dumnezeu, l-ai ajutat să guste și el această bucurie a vieții?

Un străin-drumeț sau alungat sau fugit sau refugiat – ți-a bătut la ușă. L-ai primit în numele lui Hristos sau i-ai închis ușa, ca să nu strici liniștea din casa ta? El însă poate fi străin de Dumnezeu, rătăcit prin necredința în Iisus Hristos. L-ai încălzit printre frații tăi de credință, în Biserica Tatălui Creator? I-ai fost exemplu? Ai căutat să-l întorci la adevărata credință, pentru a dărui odihnă sufletului lui?

Celui gol de îmbrăcăminte sau de fapte bune i-ai dat o haină să se încălzească sau un cuvânt bun? El poate nu știe nici cum să trăiască și nici pentru ce trăiește. Ai adus o rază de lumină caldă în întunericul lui?

Bolnavul poate fi ros de o boală a trupului, dar și de o boală a sufletului, fiind stăpânit de patimi. L-ai auzit când a oftat, ai încercat să-l întorci de la minciună, de la lăcomie, de la mândrie, dându-i un leac atât pentru trupul, cât și pentru sufletul lui?

(Preotul Boris Răduleanu, Semnificația Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, București, 1996, pp. 30-32)