La mormântul Sfintei Xenia din Sankt Petersburg
Câtă durere nu s-a adunat aici, câte lacrimi fierbinţi nu au curs şi câte rugăciuni fierbinţi nu s-au înălţat aici! Dar şi câte lacrimi nu s-au transformat în zâmbet, câţi oameni nu au plecat de aici liniştiţi şi mângâiaţi!
Aici, la mormântul Fericitei Xenia, se vede clar că ea este sfânta iubită a poporului. De aproape mai mult de 200 de ani, aici vin oameni nu numai din Sankt-Petersburg, nu numai din toată Rusia, ci din lumea întreagă! Aici vin să se roagepentru un loc de muncă, pentru copii, pentru locuinţe, pentru tot felul de necazuri și nevoi. Se roagă cei mari şi cei mici, oameni „importanţi” şi oameni simpli.
Oamenii vin la Fericita Xenia să se roage, ca să fie izbăviți din cine ştie ce durere sau nenorocire. La paraclis vin oameni suferinzi, neputincioşi, nevoiaşi – toţi se roagă Sfintei Fericite Xenia să mijlocească pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Lucrul cel mai uimitor este acesta: cerinţele care par a fi cele mai umile, mai neînsemnate înaintea lui Dumnezeu, acelea găsesc ecou. Aceasta demonstrează că Dumnezeu este acelaşi în relaţiile cu oamenii, pentru că înaintea lui Dumnezeu orice om, cu toate trebuinţele lui, mari sau mici, este o personalitate demnă de atenţia Lui şi de ocrotirea sfinţilor. Câtă durere nu s-a adunat aici, câte lacrimi fierbinţi nu au curs şi câte rugăciuni fierbinţi nu s-au înălţat aici! Dar şi câte lacrimi nu s-au transformat în zâmbet, câţi oameni nu au plecat de aici liniştiţi şi mângâiaţi!
Nu de puţine ori credincioşii stau adesea afară în genunchi şi o roagă fierbinte pe Fericita Xenia să-i ajute în rezolvarea problemelor lor. Unii pleacă de la paraclis cu rugăciunea pe buze şi în inimă: „Tu, nădejdea noastră, care degrabă ne auzi pe noi şi ne izbăveşti, ţie îţi mulţumim şi împreună cu tine slăvim pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.
(Sfânta Xenia cea smerită şi nebună pentru Hristos, Editura Egumeniţa, pp. 238-239)
Paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” de la Marea Lavră
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro