La nord vedem un stâlp mare de piatră cu capitel, singurul care a rămas în biserica făcută de Sfânta Elena pe Mormântul Domnului. Aici, spune tradiția, a fost ascunsă Maica Domnului în timpul Răstignirii Mântuitorului. Ne închinăm și înaintăm.

În partea de răsărit, după altarul mare al Bisericii Învierii, se află trei mici altare comemorative, care ne amintesc de patimile și Răstignirea Domnului. Primul se numește „Altarul Închisorii lui Hristos”, unde a stat Domnul, păzit de ostași, până L-au răstignit între cei doi tâlhari. Al doilea altar este închinat „Sfântului Longhin Sutașul” care, văzând pe Dumnezeu răstignit, a mărturisit, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta (Matei 27, 54).

Al treilea altar, alături de Sfânta Golgota, este denumit „Altarul Împărțirii Veșmintelor”. Aici au tras la sorți ostașii pentru cămașa lui Hristos, după cum scrie Sfântul Evanghelist Ioan, care era de față: Iar ostașii, dacă au răstignit pe Iisus, au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș o parte, și cămașa. Și era cămașa necusută, de sus țesută peste tot. Și au zis ostașii între dânșii: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru dânsa a căruia va fi, ca să se împlinească Scriptura ce zice: Împărțit-au hainele Mele lor și pentru cămașa Mea au aruncat sorți (Psalm 21, 19). Deci ostașii acestea au făcut... (Ioan 19, 23-24).

Acestea sunt locuri cu totul sfinte, legate de cele mai zguduitoare pagini din Sfintele Evanghelii. Sărutăm sfintele icoane și ne închinăm cu toată evlavia pentru dragostea Bunului nostru Mântuitor, Care ne-a iubit până la moarte pe cruce și ne iubește în veci.

În partea de sud se mai află două altare mici: „Altarul Încoronării Domnului cu spini” și „Paraclisul lui Adam”. Ambele paraclise sunt situate sub stânca Golgotei. Primul altar este înălțat pe locul unde a fost Domnul încoronat din nou cu spini și pregătit pentru răstignire. Iar Paraclisul lui Adam se află chiar sub Golgota, unde a fost înfiptă Crucea cu Hristos Răstignit. Tradiția spune că aici ar fi fost îngropat strămoșul Adam. În clipa când Domnul și-a dat Duhul, stânca Golgotei a crăpat de sus până jos. Atunci s-a aflat în stânca crăpată capul lui Adam, peste care a picurat sânge din trupul lui Hristos. De aici și numele de „Muntele Căpățânii”.

Paraclisul lui Adam este închis cu gratii și sticlă, prin care se vede foarte bine stânca crăpată în momentul răstignirii. Toate aceste cinci altare sunt foarte mici și nu se face slujbă în ele.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 76-77)