„Am avut o familie fericită. Eu cu soțul eram permanent împreună, în bună înțelegere. De asta niciodată nu plângeam. Dar acum plâng…”, a povestit Alexandra.

Familia continuă să fie în iubire și în înțelegere, dar războiul a produs o ruptură. În timp ce Alexandra, alături de cei doi copii, a luat calea refugiului, soțul a rămas acasă, în Ucraina. Și nu tocmai… acasă… ci înrolat în armată. „În primele zile nu-mi venea a crede că se întâmplă așa ceva, că este posibil în 2022 să fie război. Dacă trăiau bunicii mei în zilele acestea, bunici care au fost pe front în Al Doilea Război Mondial, nu aveau să creadă – până ce nu aveau să vadă – că rușii, frații noștri, ne atacă”.

Nu a vrut să plece, dar a făcut acest pas pentru siguranța fiilor. „Mă ascund pe unde pot, ca să nu mă vadă copiii cum plâng. Trebuie să fiu puternică pentru ei și pentru viitorul lor. Eu am doi băieți și ei trebuie să vadă că au o mamă puternică!”, a mărturisit Alexandra. Știe că lacrimile nu sunt întotdeauna semn de slăbiciune, dar nici nu vrea să-i împovăreze sau să-i sperie mai tare pe cei din jur. Se roagă pentru pace și pentru a reveni cât mai curând acasă – unde copiii să aibă mamă, tată, zâmbet și liniște. Familie fericită și în bună înțelegere.

„Vreau să se termine războiul, aceasta este dorința mea. Și toate familiile să se întoarcă acasă, fiindcă avem o țară frumoasă, o țară de oameni bucuroși”. Aceasta este dorința Alexandrei, exprimată la Centrul de evenimente Agora al Arhiepiscopiei Iașilor, unde a primit găzduire temporară. O dorință valabilă în orice zi, cu atât mai mult în ziua în care și-a sărbătorit anii de naștere. A avut parte de o aniversare în refugiu, de flori, de tort, de oameni care au îmbrățișat-o cu sinceritate. Totuși, a avut parte de o „petrecere” la care ar fi renunțat oricând – în schimbul unei cine liniștite, în familie.

Vezi aici interviul video cu Alexandra Begisheva. 

* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori asistență medicală pe fiideajutor.ro!