Având nevoie de milostivirea Dumnezeului meu, având nevoie de ea în deplină măsură, am pentru aproapele meu numai milostivire. Luând aminte la propria conştiinţă atunci când ea cântăreşte şi preţuieşte vrednicia mea, doresc ca ea să mă pună mai prejos decât toţi călcătorii de lege. Osândit fiind de conştiinţa mea, nu pot să-mi judec aproapele şi cu atât mai puţin să osândesc pe cineva. Bine este să fii la picioarele aproapelui prin felul tău de a gândi: atunci devine accesibilă Evanghelia lui Hristos!...

Sunteţi necăjit fiindcă sunteţi în luptă, sunteţi în luptă fiindcă legea lui Hristos e duhovnicească, cere răstignire. Veţi afla mângâiere, în aceea că omenirea nu s-a putut apropia niciodată de răstignire fără luptă. Dovada este Însuşi Dumnezeu-Omul. El S-a rugat în grădina Ghetsimani ca să treacă de la El paharul, şi sudoarea Lui cădea pe pământ ca picăturile de sânge. Dacă vedeţi că neputinţa vă biruie, să ştiţi că Domnul este puternic să dea tărie poporului Său, după cum spune Sfântul David (Ps. 28, 11). Ai lui Dumnezeu sunt şi primesc de la El tărie cei ce Îi rămân credincioşi cu voia, atunci când neputinţa lor îi face să încalce această credincioşie cu fapta.  Aduceţi-vă aminte că Hristos a venit să îi cheme la pocăinţă nu pe drepţi, ci pe păcătoşi. Recunoaşteţi că faceţi parte din rândurile acestora, cădeţi cu smerenie la picioarele lui Hristos, încredinţându-vă voii Lui, încredinţându-vă voii Lui prezentul şi viitorul, iar El va revărsa pace şi linişte în sufletul dumneavoastră, lucru prin care va arăta că este aproape, că Pronia Lui veghează asupra dumneavoastră.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 40-41)