Între aceste legi este o luptă neîntreruptă: ceea ce voiește unul, disprețuiește celălalt – ceea ce voiește trupul, nu voiește duhul.

Trupul voiește să se mândrească, să se preamărească, să se înalțe, iar duhul voiește să se smerească și să cugete smerit.

Trupul voiește a fi în slavă și cinste, iar duhul pe toate voiește a le vedea gunoaie (Filipeni 3, 8).

Trupul voiește să se odihnească, iar duhul să vegheze, să se ostenească.

Trupul voiește să trândăvească, să bea, să se veselească, iar duhul să se înfrâneze, să postească și să plângă pentru păcate.

Trupul voiește să se răzbune pe vrăjmașii săi, iar duhul să-i iubească pe vrăjmași și să facă bine celor ce-l urăsc.

Trupul voiește să răpească avutul altuia, iar duhul să dea și ceea ce este al său celor nevoiași.

Trupul voiește să satisfacă iubirea sa de plăceri, iar duhul să fie curat.

Trupul voiește să împlinească în toate voia sa, iar duhul să împlinească în toate voia lui Dumnezeu.

Tot așa și în privința celorlalte lucruri, trupul și duhul se împotrivesc unul altuia.

(Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta dintre carne și duh, Editura Egumenița, Galați, 2011, pp. 10-11)