Mântuitorul nostru cheamă pe om să vină după El şi îl lasă liber să hotărască cu privire la cea mai importantă căutare a lui, să urmeze Lui sau să se abată din cale. A venit pentru mântuirea omului şi totuşi nu trece peste libertatea lui. Îl cheamă pe om să ia parte activă la mântuire şi totuşi nu ştirbeşte cu nimic libertatea lui. Dacă omul nu ar fi o fiinţă liberă şi independentă, nu ar fi nicidecum învrednicit de asemenea respect, nici nu i s-ar acorda atâta cinste, aceea de a conlucra cu Mântuitorul pentru propria lui mântuire, nici nu ar fi lăsat în propria lui dispoziţie, ci ar fi tras la mântuire întocmai ca o fiinţă pasivă şi inactivă şi astfel ar primi înrâurirea dumnezeiescului har, care singur ar lucra izbăvirea lui. Aşadar, cu adevărat, cât de respectată şi neştirbită rămâne libertatea omului! Cât de autarhică este libertatea lui!

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 17)