Când copilul se simte iubit este mai uşor de disciplinat şi de format, decât atunci când simte că „rezervorul său emoţional e aproape gol”. Rezervorul emoţional poate fi alimentat numai cu carburant premium: iubirea necondiţionată (iubirea totală, care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el, şi nu ca urmare a ceea ce face).

Cum simte un copil că este iubit?

Dacă un copil simte cu adevărat că este iubit sincer de către părinţi, el va fi mai receptiv la sfaturile mamei şi ale tatălui lui în toate privinţele. Iubirea necondiţionată nu e un răsfăţ; nici un copil nu poate primi prea multă iubire necondiţionată. Copilul poate fi „răsfăţat exagerat” prin lipsa formării sau printr-o iubire inadecvată, care duce la formarea incorectă a personalităţii. Nevoia de iubire a copilului stă la baza tuturor celorlalte nevoi. Iubirea primită şi învăţarea felului în care iubirea trebuie oferită este terenul fertil pe care se străduieşte să se dezvolte în mod pozitiv omenirea.

Ne comunicăm iubirea ţinând cont că oamenii, în general, dar mai ales copiii sunt motivaţi comportamental. Ei reacţionează la nişte fapte – la ceea ce faceţi împreună. Aşadar, pentru a ajunge până la ei este nevoie să-i iubiţi în termenii lor sau într-un mod comportamental. Cum puteţi vorbi pe înţelesul copiilor dumneavoastră? Există cinci limbaje ale iubirii şi este foarte probabil ca şi copilul dumneavoastră să aibă un limbaj principal prin care iubirea îi poate fi comunicată cel mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să folosiţi doar acest limbaj principal al iubirii. Copiii au nevoie de toate cele cinci limbaje ale iubirii pentru a-şi umple rezervorul emoţional.

Care sunt avantajele folosirii limbajelor iubirii pentru copilul dumneavoastră? O dezvoltare psihică şi socială sănătoasă, iar pentru cei alături de care vor trăi sau cu care vor porni la drum – faptul că vor avea capacitatea de a oferi şi a primi recunoştinţa folosind toate formele de iubire. Limbajele iubirii sunt mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile şi serviciile.

Cuvintele de încurajare, balsam pentru sufletul copilului

Mângâierile fizice sunt activităţile care presupun o atingere fizică între părinţi şi copii, nu doar atunci când este absolut necesar. În ultimii ani, multe studii au ajuns la aceeaşi concluzie: copiii care sunt ţinuţi în braţe, îmbrăţişaţi, sărutaţi se dezvoltă mai repede din punct de vedere emoţional, decât cei care sunt lăsaţi multă vreme fără un contact fizic. Copiii care au ca principal limbaj de iubire mângâierea fizică, fără îmbrăţişări, sărutări, bătăi pe umăr, chiar luptă corp la corp, vor avea un rezervor de iubire insuficient umplut.

Cuvintele de încurajare, ca elemente din limbajul iubirii, sunt cuvintele afectuoase şi tandre, cuvintele de laudă şi de încurajare, cuvintele care dau un imbold pozitiv; toate spun „ţin la tine”. Aceste cuvinte sunt balsam pentru suflet: hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine şi al siguranţei.

Pe de altă parte, însă, vorbele tăioase care dovedesc diverse frustrări pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pot arunca îndoieli asupra capacităţilor sale. Putem folosi cuvintele de încurajare sub diverse forme, cum ar fi: cuvintele de afecţiune şi tandreţe: tonul vocii, blândeţea, atmosfera afectuoasă, toate comunică o căldură emoţională şi multă iubire. De asemenea, de folos vor fi cuvintele de laudă, atunci când ne exprimăm o preţuire legat de ceea ce face copilul fie când reuşeşte ceva, fie pentru comportamentul său ori pentru o atitudine conştientă dezirabilă. Apoi, e nevoie să încercăm să le dăm curaj copiilor pentru a reuşi mai multe şi atunci vom folosi cuvintele de încurajare. Nu în ultimul rând, cuvintele călăuzitoare se vor folosi nu doar pentru a direcţiona copiii spre ce au voie şi ce nu au voie să facă în societate, ci şi spre dezvoltarea lor morală.

Timpul acordat înseamnă a vă cunoaşte mai bine copilul

Timpul acordat se bazează pe atenţia dată, o atenţie neîmpărţită. Părintele care foloseşte acest limbaj transmite următorul mesaj: „Eşti important, îmi place să fiu cu tine”. Formula magică nu stă în cantitate, ci într-un contact vizual, constă în atenţia acordată relaţiei cu el şi în activităţi plăcute realizate împreună. Merită să-i întrebăm pe copii ce le-ar plăcea să facem împreună, în timpul pe care-l avem.

Acestea implică a fi împreună, luând în considerare faptul că, în general, copiii sunt tot mai afectaţi de forţele exterioare familiei şi au nevoie de influenţa timpului petrecut cu propriii părinţi, care să-i întărească. De asemenea, va fi nevoie de timp acordat fiecărui copil. Dacă aveţi mai mulţi copii, trebuie să faceţi în aşa fel încât să fiţi singur cu fiecare în parte.

Timpul acordat trebuie să presupună şi un contact vizual plăcut, plin de afecţiune. Studiile au arătat că majoritatea părinţilor folosesc contactul vizual mai ales în mod negativ. Timp acordat înseamnă şi a vă cunoaşte mai bine copilul, a discuta cu el tot ceea ce contează în viaţa lui, pe scurt, împărtăşirea gândurilor şi sentimentelor.

Conversaţiile importante ţin de discuţiile despre viaţa reală, care ajung cu uşurinţă la nivelul emoţional al copilului. Asta înseamnă pentru el: „Părinţii mei au încredere în mine, ţin la mine. Mă socotesc o persoană importantă”. Discuţiile despre poveştile citite înainte de culcare, căldura, blândeţea acelor momente vor fi leac pentru sufletul adulţilor de mai târziu.

Oferirea ajutorului potrivit, un serviciu care contează

Oferirea şi primirea de daruri pot exprima cu putere iubirea fie pentru moment, iar adesea fie chiar şi ani mai târziu. Trebuie să facem însă o diferenţă între cadouri şi daruri. Cadoul este ceva ce oferim copiilor pentru ceea ce fac, pentru că au reuşit ceva, pentru că e ziua lor; există un motiv pentru care oferim cadouri. Darul şi limbajul darurilor este unul diferit. Fac un dar pentru că aşa am simţit, pentru că m-am gândit la tine sau am intrat într-un magazin şi m-am gândit că ţi se potriveşte un anumit lucru.

Serviciile sunt acel limbaj în care îi putem spune copilului de 5 ani, care merge la grădiniţă: „Uite, te închei la şireturi nu pentru că nu poţi tu, ci pentru că îmi este drag să mai lungesc momentul acesta cu tine”. Acest limbaj îl mai folosim atunci când, de exemplu, copilul ne cere ajutorul pentru a-şi face ghiozdanul, pentru că este foarte grăbit, şi atunci ne spune: „Fă-mi tu ghiozdanul” şi trebuie să ne dăm seama că aceasta este chiar o cerere de ajutor, iar noi facem astfel un serviciu care contează.

Poate nu ni se pare foarte uşor să învăţăm aceste limbaje de iubire, dar merită să fim un pic detectivi şi să le oferim copiilor limbajul potrivit pentru ei.