Una dintre provocările pe care ni le oferă adeseori viaţa este să descoperim firava linie despărţitoare dintre „suficient” şi „foarte mult”. Iată trei situaţii când este prezentă această provocare:

• Trebuie să te lupţi să creezi atmosfera prielnică rostirii adevărului întreg. Ca să reuşeşti aşa ceva, trebuie să te dovedeşti capabilă de a nu-ţi ridiculiza nici un moment soţul.

• Să te străduieşti să-ţi păstrezi curate şi ordonate casa şi propria ta fiinţă, dar să nu întreci măsura. Vei dovedi prudenţă dacă-i permiţi soțului să aibă un cuvânt hotărâtor despre grupul din care faci parte, despre cei cu care te întâlneşti, dar şi despre modalitatea prin care va scăpa de sâcâiala ta nesfârşită, provocată de comparaţia cu realizările celorlalţi.

• Consolidarea unei comunicări personale este încă unul din marile atuuri care contribuie la realizarea unei căsnicii reuşite.

N-o să-ţi fie uşor. Dărâmarea zidurilor protectoare, între care am sechestrat propriile noastre persoane, nu se face lesne. Adesea este şi dureroasă. Şi tocmai pentru că lucrurile stau aşa, vor exista momente de rezistenţă interioară împotriva schimbării. Nu stăruiţi mult în ele. Mai bine ocupaţi-vă cu evaluarea continuă a progresului pe care îl faceţi şi cu constatarea că deschiderea unuia către celălalt e pe drumul cel bun al unei complete cunoaşteri reciproce.

(Charlie W. Shedd, Scrisori Caterinei. Sfaturi unei tinere căsătorite, traducere de Părintele Constantin Coman, Garoafa Coman, Editura Bizantină, București, pp. 77-78)