Preotul, stând în faţa Sfintei Mese, nu pogoară foc din cer – ca Ilie – ci pe Duhul Sfânt, se roagă vreme îndelungată nu ca să se pogoare o flacără de sus, spre a mistui cele puse înainte, ci ca să se pogoare Harul peste Jertfă, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora... Cine poate deci, dispreţui această preaînfricoşată slujbă? Numai un nebun sau un scos din minţi. Oare nu ştii că sufletul omului n-ar putea suporta focul Acela al Jertfei, ci toţi am pieri până la unul, dacă n-ar sta în ajutorul nostru din belşug, cu Harul Lui?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție, Editura Sophia, București, 2004, p. 76)