Imnul heruvic

În timpul ieșirii slujitorilor Bisericii cu Cinstitele Daruri spre a le aduce la Sfânta Masă, credincioșii ascultă cu evlavie cântarea acestui imn și se pregătesc într-un mod sobru, vrednic, pentru pimirea Împăratului cel prealăudat.

Imediat ce începe a doua parte a Sfintei Liturghii, intitulată Liturghia credincioșilor, întrucât doar cei botezați pot participa la ea datorită sacralității sale, strana împreună cu cei prezenți cântă imnul heruvic sau, după denumirea mai bine cunscută și mai des utilizată, Heruvicul.

Această cântare, „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim…”, are menirea de a deștepta spiritual pe credincioșii prezenți, pentru ca închipuind ei în taină, simbolic, pe Heruvimi, mai precis asemănându-se lor în mod misterios și cântând împreună cu ei Sfintei Treimi cântarea cea întreit sfântă, să „lepede toată grija cea lumească”, adică să îndepărteze toate gândurile îndreptate spre materialismul acestei lumi, spre averile lumești, spre măririle și desfătările, plăcerile acestei vieți pământești și, cu smerenie, vrednicie și demnitate să primească pe Împăratul tuturor, al celor de sus și al celor de jos, și să-L preaînalțe pe Acela, pe care îl preaînalță și îl înconjoară în ceruri cetele îngerești, cântându-I neîncetat.

Despre acest imn putem vorbi încă din timpul domniei împăratului Iustin al II-lea, în secolul al șaselea.

În timpul ieșirii slujitorilor Bisericii cu Cinstitele Daruri spre a le aduce la Sfânta Masă, credincioșii ascultă cu evlavie cântarea acestui imn și se pregătesc într-un mod sobru, vrednic, pentru pimirea Împăratului cel prealăudat.

În timpul în care la strană se cântă prima parte a Heruvicului, preotul rostește în taină rugăciunea „Nimeni din cei ce se leagă cu poftele și cu desfătări trupești…”, în care cere de la Dumnezeu curățirea sufletului său și a inimii sale de gânduri viclene și întărirea cu puterea Sfântului Duh, ca fără de prihană și cu vrednicie să stea înaintea Sfintei Mese și să jertfească Sfântul și Preacuratul Trup și Scump Sângele Domnului Iisus Hristos. După această rugăciune, preotul pronunță de trei ori, stând înaintea Sfintei Mese, imnul heruvic, pentru a se putea introduce duhovnicește, în deplinătatea conștiientizării actului ce urmează.

După aceasta, se deschid Ușile Împărătești, iar preotul recită în taină Psalmul 50, aducând jertfă de tămâiere în toată biserica. După tămâiere, cere iertare de la cei prezenți pentru a nu fi în dușmănie cu cineva, spre curățirea sa pentru momentul următor, după care se apropie de proscomidiar și, terminându-se prima parte a imnului heruvic, se face Intrarea cea Mare, la care se duc Cinstitele Daruri de la proscomidiar la Masa cea Sfântă.

După ce se încheie ieșirea cu Cinstitele Daruri, preotul intră în Sfântul Alltar, iar la strană se cântă a doua parte a imnului heruvic, „Ca pe Împăratul tuturor primind…”. În acest timp, preotul pune Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă, recitând troparele îngropării lui Hristos.

Imnul heruvimic este cântarea eclesială care uneşte soboarele îngereşti cu neamul omenesc întru slăvirea Mântuitorului care vine în procesiune liturgică între noi la Intrarea cea mare a Împăratului cerurilor în Ierusalimul inimilor noastre şi în Ierusalimul cerurilor, prin Liturghie.

De la același autor

Ultimele din categorie