(Foto) Kareia ‒ capitala plină de istorie a Muntelui Athos  

În apropierea marilor sărbători şi a sfinţilor importanţi, peste tot auzim discuţii ce ating problema cinstirii sfinţilor, a icoanelor şi a sfintelor moaşte. Evlavia credincioşilor şi dragostea pentru sfinţii lui Dumnezeu însufleţesc Biserica, făcând-o vie. Însă, cu tot norul de mărturii şi de minuni care curg sub ochii noştri, încă mai există unii care se întreabă: „De ce ne închinăm sfintelor moaşte? De ce sunt importanți sfinții, nu putem să ne rugăm direct lui Dumnezeu? Pelerinajele şi cinstirea Sfintelor Moaşte nu înseamnă, oare, lipsă de cultură şi rezultat al îndoctrinării religioase?”…

Doctorii la care am fost mi-au confirmat acelaşi adevăr: mama avea să moară în câteva luni. Văzând că nimeni nu-i mai dădea nici o şansă, prăbuşită de durere, am alergat la Sfânta Parascheva să o ajute. Am internat-o pe mama în spital, dar profesorul doctor, văzând cele 14 boli cronice de care mama suferea, a refuzat să o opereze, spunând că pacienta ar muri pe masa de operaţie şi că nu mai avusese, în cei 35 de ani de activitate, un caz aşa de grav.