Troparul Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin”

Glasul al 4-lea

Astăzi, mulțimea părinților din Athos, împreună cu toți dreptcredincioșii, să ne adunăm, prăznuind cu credință, bucurându-ne și luminat strigând cu veselie, că Maica lui Dumnezeu este lăudată acum în chip neobișnuit de Arhanghel, pentru care pe aceasta, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, pururea o slăvim.

Canonul

Glasul al 4-lea

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul și cuvânt voi grăi Împărătesei Maici și mă voi arăta luminat prăznuind și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Curată, cu totul fără prihană, Athosul, care se numește Munte Sfânt, acum te laudă în chip luminat pe tine, precum ai zis mai înainte, ceea ce ești munte sfânt cu adevărat, și îți aduce astăzi dumnezeiască prăznuire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

De demult, Gavriil a slujit în chip minunat și neobișnuit tainei Întrupării lui Dumnezeu din tine, Preacurată; pentru aceasta și acum, bucurându-se, cântă începutul cântării tale, Fecioară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Nu contenești a săvârși pururea minuni neobișnuite robilor tăi, Preanevinovată, Curată Maică, și a revărsa în toată vremea faceri de bine ca o binefăcătoare a noastră, Preacurată.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cum voi spune minunea preamare săvârșită în schitul ce era aproape de Careia, de tine, Arhanghele, cel ce ne-ai învățat, prin venirea ta, să aducem cântare vrednică Maicii lui Dumnezeu?

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, ca Ceea ce ești Izvor Viu și Îndestulat, pe cei ce au adunat ceată duhovnicească, întărește-i, pentru Dumnezeiască Slava ta, cununilor Slavei învrednicește-i.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

A venit vremea să se adune părinții toți în biserica Protaton spre a săvârși laudă de toată noaptea; deci, atunci a glăsuit Gavriil dumnezeieștile tale cântări, Curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

S-a adunat cu ceilalți și starețul unui monah ascultător, iar acesta rămânând singur, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat în chip călugăresc, învățându-l începutul cântării tale.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Adaos făcea Arhanghelul cântării tale, Curată, ca un început al laudei pe care mai înainte ți-a alcătuit-o slujitorul tău, Sfântul Cosma, și cânta așa cum îngerii obișnuiau să-ți glăsuiască.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

O, minunile tale cele neobișnuite, dumnezeiescule Arhanghel Gavriil! Că tu, în schimă de monah arătându-te, ai cântat astăzi laudele Născătoarei de Dumnezeu și ai preamărit-o precum se cuvenea.
 

Sedealna

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a monahul de versuirea pe care îngerul, în schimă călugărească, o glăsuia în chip neobișnuit mai înainte de cântarea ta, Curată; și, cerându-i să o scrie, străinul i-a însemnat-o cu mâna pe o lespede și s-a făcut nevăzut. De aceea, s-a vestit tuturor această cântare spre a te slăvi pe tine, ca Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aceeași sedealnă.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Prorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Îngerul grăia mai înainte: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și cu adevărat preanevinovată și Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Glăsuind dumnezeiescul Gavriil în chip străin această cântare de început, se mira monahul care o asculta, iar pentru că el căuta să știe de unde a învățat-o, îngerul i-a zis: Noi așa obișnuim să cântăm!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Așa l-a povățuit pe monah Arhanghelul Gavriil să zică această cântare de început, apoi să glăsuiască dumnezeiescul imn al lui Cosma și i-a poruncit să-i învețe acestea pe toți cei dreptcredincioși.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru că monahul îți cerea, dumnezeiescule Gavriile, să-i scrii cântarea pe care a auzit-o, tu îndată ai însemnat-o pe lespede, Arhanghele. Slavă negrăitei tale puteri!
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate întru cinstită Adormirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, de pe pământ te-ai mutat la Veșnicele Locațuri ți la Viața cea fără de sfârşit. Iar acum, tuturor celor ce te laudă pe tine, mântuire le dăruieşti prin mijlocirile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Spăimântatu-s-a monahul de neobișnuitele minuni, când, în chip străin, l-a văzut pe slăvitul și cinstitul voievod Gavriil însemnând lespedea și făcându-se nevăzut de lângă cel ce se ruga lui.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Când s-a întors starețul dimineața la chilia lui și a auzit aceste lucruri neobișnuite și a văzut lespedea scrisă cu mâna, îndată sculându-se, împreună cu ucenicul, a dus-o mai-marilor Sfântului Munte.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Aceste minuni au ajuns vestite și cunoscute tuturor, pentru că cei mai aleși din Muntele Athos îndată au trimis lespedea la Constantinopol, împărăteasa cetăților, ca toți să te slăvească luminat, Fecioară.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Toți se adunau în schitul cel sărac în care s-a săvârșit neobișnuita minune și, închinându-se cu evlavie la icoana ta, Curată, înaintea căreia s-a glăsuit cântarea, cu voință de obște au hotărât să fie așezată la Protaton.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înțelepții de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc și cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniți să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Toți s-au adunat, cu nespusă bucurie și veselie, să ducă cinstită icoana ta, Preacurată: preoții și monahii și toată mulțimea celor din Sfântul Munte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Purtând această dumnezeiască icoană a ta, cu toată evlavia, toți părinții, glăsuind laude și cântări, au intrat în dumnezeiescul tău lăcaș, Preacurată.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Priveghere de toată noaptea au săvârșit, cu dragoste lăudându-te pe tine, Fecioară, și pe Arhanghelul care ne-a vestit cântarea ta, iar noi acum, asemenea, vă lăudăm pe voi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvioșii părinți, după dumnezeiasca Liturghie, ridicând sfântă icoana ta, în cântări au adus-o înlăuntrul altarului bisericii, cu multă evlavie.
 

Condac

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Prăznuiește astăzi tot Athosul, că a primit în chip minunat cântările tale, Curată Maica lui Dumnezeu, pe care toată zidirea te laudă, slăvindu-te.
 

Icos

Să se veselească acum mulțimea părinților din Athos, că, iată, Gavriil glăsuiește acum Fecioarei început cântării pe care mai înainte i-a alcătuit-o minunat Cosma, dumnezeiescul melod, că Arhanghelul a rânduit să se înceapă astfel cântarea: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru!”. Și, acestea scriindu-le cu mâna pe lespede, îndată s-a făcut nevăzut, iar monahul, mirat, cânta, precum a fost învățat, Maicii lui Dumnezeu, pe care toată zidirea o laudă, slăvind-o.
 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii înţelepții lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; și groaza focului bărbătește înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinților noștri și Doamne, bine ești cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Părinții toți, atât cei dinainte, cât și cei de acum, dau deosebită cinstire dumnezeieștii tale icoane, Preacurată, că pe drept este vrednică de cinstire, de vreme ce în chip neobișnuit revarsă multe minuni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

De mare har s-a învrednicit dumnezeiasca ta icoană, Preacurată, că înaintea ei, pentru întâia oară, s-a rostit limpede cântarea ta, numită axion; pentru aceasta, după datorie acum ne închinăm acesteia cu dragoste.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Nu ne închinăm ca lui Dumnezeu înaintea icoanei tale, Preacurată, cum suntem defăimați, ci o cinstim pentru că te înfățișează pe tine, Fecioară, și, bucurându-ne, o sărutăm noi, robii tăi, acum și în veci.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu tine, Preacurată, nu încetăm a lăuda și pe luminatul Gavriil, care ne-a învățat cântările tale și care, mai înainte, cânta ție: Bucură-te, cea plină de har!
 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ți cânte Ție: pe Domnul, lucrurile, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

În cinstitul tău lăcaș, Născătoare de Dumnezeu, pentru minunile pe care Domnul le săvârșește spre slava ta, prin chipul tău, Preacurată, noi, urmând tinerilor celor binecredincioși din Babilon, cântăm: Pe Domnul lăudați-L, lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Cu adevărat, vestit s-a făcut acela care s-a învrednicit să audă dumnezeieștile tale laude cele glăsuite de înger, precum a binevoit Fiul tău, Preacurată Fecioară cu totul fără prihană, că pe toți i-a învățat să te laude după vrednicie și să te preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

După vrednicie, locul acela a ajuns să se numească Adin, care înseamnă a cânta, de vreme ce s-a făcut acolo această minune care s-a vestit până la noi întocmai, spre pomenirea numelui tău, Curată, ca să te lăudăm și să te preaînălțăm întru toți vecii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat se numește până acum în chip limpede atât lăcașul, cât și dumnezeiasca ta icoană, unde mai întâi s-a glăsuit începutul cântării tale, Fecioară Curată, ca toți să te laude după vrednicie și să te preaînalțe întru toți vecii.
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Noi, toți rugătorii tăi, alergăm la dumnezeiasca ta biserică și ne bucurăm, săvârșind acum luminată prăznuirea ta de peste an, întru pomenirea minunii prin care am deprins cântarea ta, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Nu încetăm zicând cu veselie: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru!”, fiind învățați acestea de Arhanghel acum, Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pe strălucitul și Sfântul Arhanghel Gavriil îl slăvim astăzi, bucurându-ne și aducându-i cântări de mulțumire, că el ne-a învățat pe toți, prin minunea cea neobișnuită, cântarea îngerească a curatei Născătoare de Dumnezeu, pentru care strigăm: Bucură-te, cunoscător al tainelor celor negrăite!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, Protaton, lăcaș preaslăvit, cel ce te bucuri că ai dobândit ca pe o bogăție icoana cea preacinstită, dumnezeiască și izvorâtoare de har a singurei Maici a lui Dumnezeu, ocrotitoarea Sfântului Munte Athos, care îi este acesteia moștenire aleasă.