Iar cel ce de iuţime totdeauna este cuprins, de multe ori şi repede, şi pentru lucru de nimic se iuţeşte, va auzi pe Apostolul Iacob, zicând: „Că mânia bărbatului dreptatea lui Dumnezeu nu lucrează" (1, 20). Şi, cu adevărat, ticălos şi vrednic de jale este cel ce se biruieşte de patimi ca acestea, că cel ce se iuţeşte îşi ucide sufletul, fiindcă totdeauna în tulburări petrece şi de linişte este lipsit. Unul ca acesta este străin de pace, dar şi de sănătate, fiindcă totdeauna trupul i se topeşte, sufletul i se mâhneşte, carnea i se veştejeşte, gălbiciunea înfloreşte, cugetul i se schimbă, mintea îi slăbeşte, gândurile ca râul izvorăsc şi de toţi este urât. Unul ca acesta este străin de îndelunga-răbdare şi de dragoste, uşor se tulbură şi pentru un lucru mic şi de nimic porneşte ceartă. Unde nu este trebuinţă se amestecă şi îşi adună ură. Unul ca acesta în multa vorbire se bucură şi la lucruri nefolositoare se avântă; în ocări se îndulceşte, în blândeţe este neputincios şi în vicleşuguri viteaz.

Şi cine nu va plânge pe unul ca acesta? Că şi de Dumnezeu şi de oameni este urât, că în tot lucrul este viclean. Pentru aceea, luaţi aminte de iuţime!

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 78)