„Aceluiaşi preot (lui Augustin, adică) episcopul i-a încredinţat puterea de a predica şi de a tâlcui Scripturile şi aceasta foarte des, în prezenţa episcopului în biserică, în ciuda uzului şi obiceiului bisericilor africane. După aceea, luând bun exemplu din cel precedent, prin puterea primită de la episcopi, toţi preoţii au început să tâlcuiască Cuvântul lui Dumnezeu, în faţa episcopilor şi poporului". Aceste sfinte rânduieli nu sunt asociate în mod esenţial preoţiei, nici hirotoniei, fiindcă, precum s-a spus, lucrarea proprie preotului este aceea de a jertfi, adică de a aduce Jertfa cea fără de sânge lui Dumnezeu şi totuşi slujirile mai sus amintite sunt încredinţate şi preoţilor de către arhierei, potrivit cu sfinţenia Tainelor slujite şi pe măsura potrivirii preoţilor cu sfinţenia celor slujite. De aici vin şi încredinţarea acestor Taine preoţilor potrivit cu vârsta, experienţa, petrecerea, sporirea duhovnicească, educaţia, vrednicia şi celelalte, precum şi deosebirea slujirilor între ele.

Săvârşirea uneia dintre aceste Taine fără învestitura episcopului este anulată per se, fiind săvârşită de o persoană lipsită de puterea împlinirii lucrării.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 44)