Text și context

Din suita de dialoguri polemice ale lui Hristos cu cărturarii și fariseii face parte și parabola cu lucrătorii cei răi. În încercarea lor de a-L prinde în cuvânt, slujitorii Legii vechi primesc un perdaf pe cinste de la învățător. Pe baza unor analogii cu mesaj lesne de înțeles pentru auditoriu, El vine să le facă portretul robot.

Via

Via reprezintă lumea. Cea dăruită de Dumnezeu oamenilor. Devenită, spațiu de executare a pedepsei odată cu căderea în păcat. Totuși, un loc ce nu se cuvine neglijat. Iisus arată că ea se aseamănă cu via sădită de un om bogat. Aranjată și pregătită spre a da roade, e dată în grija lucrătorilor pentru o vreme. Stăpânul urmează a veni la un moment dat pentru a primi partea ce i se cuvine din roadă. 

Roada și slujitorii 

Din nefericire, cei însărcinați cu grija viei suferă o strămutare de conștiință. Ajung să se considere stăpânii ei. Atunci când slujitorii proprietarului sosesc, sunt batjocoriți. Doi sunt uciși, iar al treilea agresat. Sunt trimise altele, într-o încercare de a oferi o a doua șansă. Pățesc la fel. Fiul însuși e delegat. Cu gândul că se vor rușina de el. Efectul e de-a dreptul contrar. Cei cu pricina decid să îl ucidă. Se gândesc că astfel vor asuma ei calitatea de proprietari ai locului uzurpat. Mânați de lăcomie, duc planul la îndeplinire. Consecința va fi pe măsură. Întrebat, auditoriul, e capabil să o intuiască: „Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor”. 

Cuvintele sunt urmate de o referință la textul Psalmilor: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”. Utilizarea lor se face cu un scop precis. Spre a arăta, pe de-o parte, înspre cei cu care dialoga. Cărturarii și fariseii. A le evidenția ignoranța și a arăta clar că nu sunt pe calea cea bună. Ele sunt întărite și de ceea ce El va spune ulterior: „De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei”. Capitolul se încheie apoi cu câteva referiri la faptul că cei în cauză au înțeles la cine se referea Vorbitorul și că au asumat cuvintele lui. Cum? Urându-l, firește.

În loc de concluzii

Pilda pe care o avem în vedere vine să spună multe omului zilelor noastre. Simbolismul ei, valabil atunci, nu și-a pierdut actualitatea nici astăzi. Via este lumea. Stăpânul ei, Tatăl. Fiul ucis de lucrători, Hristos. Slugile care și-au strămutat conștiința, cei cu care Învățătorul intrase în polemică. Cărora le prevestea ce erau pe cale să facă și le vorbea despre consecințele faptelor lor. Din păcate, inimile lor vor rămâne împietrite. Există, însă, și o altă dimensiune de actualitate a povești. Cea care ne privește direct. Căci, prin fiecare păcat, faptă, ori gând necurat, ne facem părtași la fapta slujitorilor nevrednici. De aceea, socotesc că ar trebui să privim narațiunea mai degrabă ca un îndemn la primenire sufletească și pocăință. Îndrăzniți!