Ce poate fi mai frumos decât tăria duhovnicească? Într-adevăr, ea oferă o bucurie ascunsă, dar desăvârşită, dimpreună cu un viitor sfânt, promiţător.

De aceea, copilul meu, luptă în sfânta învinuire de sine. Mereu să te învinuieşti pe tine însăţi; aruncă vina pe tine însăţi şi strigă: „Iisuse al meu, şi eu mă aflu aici întru păcate; nici diavolul, nici vreo altă persoană, ci propriul meu eu se află în păcat, deoarece nu sunt atentă pe unde umblu. Luminează calea vieţii mele, trimite roua smereniei în inima mea, aşa încât să Te pot simţi pe Tine, umilul şi smeritul meu Iisus. Nu trece cu vederea lacrimile mele, o, Tu, bucuria îngerilor, ci primeşte-le ca pe o bună mireasmă şi dăruieşte-mi cererile inimii mele, aşa încât să pot afla uşurarea şi să cânt precum un tânăr în extaz imnul preamărit al Slavei Tale”. Concentrează-te asupra propriei tale fiinţe şi să vezi totul cu un ochi simplu şi ca ceva ce nu te priveşte.

Lucrează după puteri şi cu o conştiinţă curată. Roagă-te pentru tine însăţi şi pentru toţi fraţii tăi. Fie ca dragostea ta să acopere totul şi să zbori peste capcane ca un vultur din înălţimi.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 209)