A doua luptă, după predania bătrânilor, este împotriva duhului desfrânării... Războiul acesta începe să asalteze neamul oamenilor chiar din primul moment al tinereții și nu se stinge decât numai după ce vor fi înfrânate mai întâi celelalte vicii. Asaltul este dat pe două fronturi, de aceea trebuie să i se țină piept la fel, pe două fronturi, fiindcă, așa cum își trage forțele din boala trupului și a sufletului, tot așa nu se poate obține biruința decât la cei ce se luptă pe amândouă fronturile.

Pentru a dobândi și a rămâne stăpân pe o desăvârșită neprihănire a trupului, nu-i de ajuns numai postul în sine, de nu-i va fi luat-o înainte căința inimii, o stăruitoare rugă împotriva duhului celui necurat și o continuă cugetare adâncită asupra Scripturilor. La acestea trebuie adăugate știința spirituală și chiar osteneala și lucrarea mâinilor, care opresc și recheamă mintea din cutreierul ei nestatornic. Mai înainte de toate, trebuie să punem temelie adevăratei smerenii, fără de care nu se va putea dobândi niciodată triumful împotriva vreunui viciu.

(Sfântul Ioan Casian, Virtutea curăției biruitoare a patimii desfrânării, Editura Trinitas, Iași, 2002, pp. 10-11)