Cel care iubeşte nu vrea numai să porun­cească, dar să i se şi poruncească. Şi se bucură mai mult atunci când i se porunceşte, decât atunci când porunceşte. Cel care iubeşte doreşte mai mult să dăruiască celorlalţi decât să primească el însuşi vreo favoare. Fiindcă dator vrea să-i fie prietenul, şi nu el să-i fie dator. Cel care iubeşte şi vrea să dă­ruiască celui iubit nu vrea să se vadă că dăruieşte, şi începe acesta binefacerile, fără a se vedea că le începe. Poate că unii nu înţeleg ceea ce spun (din „Cuvântul «Despre desăvârşita iubire»”).

Iubirea aduce câştig celor care sunt iubiţi, şi nu acelora care iubesc (din „Omilia a 4-a la Epistola I către Tesaloniceni”).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. 1, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ierom. Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 38)