„Sfinții și-au împodobit viața cu smerenia, maica desăvârșirii. În această stare îl înfățișează pe Ștefan cel Mare autorul Evangheliarului de la Mănăstirea Humor, biruitorul de la Podul Înalt îngenunchiat în fața Maicii Domnului. Ieromonahul Nicodim l-a zugrăvit, la 1473, asa cum l-a văzut cu ochii lui: credincios, îngenunchiat, smerit în fața icoanei. Așa îl vedem și noi în icoana sfințită acum, spre pilda și invătătura noastră. Cel ce îngenunchează în fața lui Dumnezeu are credința puternică, are smerenie.” (Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea Putna, 2 iulie 1992)

După trecerea la cele veșnice a cuiva drag, cei apropiați care l-au prețuit îi refac chipul povestind evenimente din viață, arătând lucrurile frumoase rămase după el, entuziasmându-se la amintirea lui. Astfel, cei ce nu l-au cunoscut în timpul vieții, îl pot cunoaște și ei auzind și văzând mărturiile trecerii sale pe acest pământ. Unii au lăsat mărturii ce au îmbogățit spiritul neamului și au îmbărbătat pe urmași, generație dupa generație.

Faptele lui Ștefan cel Mare reverberează peste veacuri în spațiul românesc. Sunt ca un ecou din adâncuri pe care unii îl deslușesc mai mult - cei cu sensibilitate pentru istoria noastră și pentru credință - iar alții mai puțin. Se aude vocea lui Ștefan ce ne spune hotărât: fiți drepți, fiți buni! Viața Sfântului nostru Voievod este presărată cu evenimente care ne arată printre altele o evlavie aleasă față de Maica Domnului.

Pe 8 septembrie 1457, la praznicul Nașterii Maicii Domnului, la începutul domniei, dar și la început de an bisericesc, îl vedem prezent la mănăstirea Bistrița, acolo unde era înmormântat stramoșul lui, Alexandru cel Bun. Prezența la Liturghie, dar și la mormântul bunicului său, a venit poate să-și vadă înaintașii și să ia binecuvântare de la Maica Domnului, pentru a duce mai departe istoria Moldovei.

În timpul vieții, Maica Domnului l-a ocrotit, iar el a cinstit-o. În Letopisețul Moldovei, Grigore Ureche îl arată pe Ștefan Voievod  biruitor „cu mila lui Dumnezeu și ruga Precistei" în 8 iulie 1481 la Râmnic și, la fel, în 26 octombrie 1497 „luând ajutor pe Dumnezeu și cu ruga Precistii" împotriva polonilor la Codrii Cosminului.

A luat-o ocrotitoare pentru biserica ce-i va deveni mai târziu necropola, Putna. Aici va pune mult din sufletul său. Îl aflăm prezent in 1471, 15 august, la Putna, cu ocazia hramului, după doi ani de la sfințire.

A cinstit-o pe Maica Domnului ridicându-i apoi alte biserici, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (Borzești și Bacău), Nașterea Maicii Domnului (Tazlău), Sfânta Maria (Vad).

Comandă la Putna dvere frumoase și bogate, icoane ale Maicii Domnului cusute cu fir de aur și argint. Două le putem vedea și astăzi în muzeul mănăstirii: Buna Vestire (13 iunie 1483) și Adormirea Maicii Domnului (5 mai 1485).

Ștefan Voievod este singurul domn român care apare reprezentat în genunchi, oferind darul său Maicii Domnului. Îl vedem astfel pictat in Tetraevangheliarul oferit mănăstirii Humor și în basorelieful de la Mănăstirea Vatopedu.

Credem că nu întâmplător domnul Moldovei a trecut la cele veșnice pe 2 iulie, zi în care Biserica Ortodoxă cinstește Așezarea veșmântului Maicii Domnului în Vlaherne. Ne-a iubit și pe noi, a iubit-o și pe Maica Domnului. Ne-a luat și pe noi cu el înaintea Maicii Domnului și totodată ne-a lăsat-o prin bisericile închinate ei.

Oamenii se înrudesc cu Maica Domnului prin credința în Dumnezeu. Ștefan este deja în familia lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Ne așteaptă și pe noi. Mijlocește pentru noi. Cu rugăciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare nădăjduim să ne întâlnim în bucuria veșnică.

(*** material extras din volumul Înălțat-am ales din poporul meu (1457-2007) - 550 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, 2007)