Un creștin ușuratic, anume Petru, plecă cu plugul în țarină în sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena, la a cărei biserică se prăzniua hramul. Ajuns acolo s-a apucat de arat, zicând diferite vorbe deșarte.

Pe când ara el așa, cu multă îndărătnicie și obrăznicie, un fulger puternic s-a coborât din cer și l-a trăznit. Trăznetul a ars: plugul, boii și pe Petru. Pe Petru l-a ars trăznetul până la vine și oase. Necredinciosul Petru, în acea grea boală și suferință, a poruncit să-l ducă la biserica Sfintei Maria Magdalena, a cărei sărbătoare o necinstise cu aratul lui. Acolo, prin rugăciunile făcute de preoții bisericii înintea lui Dumnezeu și a Sfintei Maria Magdalena, s-a mai potolit focul ce ardea  în trupul lui, dar la sănătatea lui cea dinainte tot nu și-a revenit.

Atunci cei de aproape ai lui s-au sfătuit să-l ducă la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, în care se făceau multe minuni. În noaptea ce a urmat după ce l-au dus pe dânsul în biserică, i s-a arătat lui Maica Precista, împreună cu Sfântul Ipolit. Dânsa porunci Ierarhului Ipolit să-l tămăduiască pe Petru. După porunca Maicii Domnului, Sfântul Ipolit l-a tămăduit îndată.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, p. 248)