Vă scriu în speranța de a primi răspuns la niște frământări și probleme pe care le am de multă vreme. Poate vi se vor părea minore în comparație cu alte necazuri din viață, însă pe mine mă macină în fiecare post. Locuiesc în străinătate și aici foarte greu se găsește mâncare de post în oraș, spre deosebire de România. În plus, la serviciu, rareori avem ortodocși în echipă. Am colegi care frecvent aduc brânzeturi sau dulciuri sau băutură și ne servesc cu diferite ocazii, alteori ieșim cu toată echipa la masă, în oraș, mai ales vinerea, înainte de week-end. În asemenea cazuri, ajung deseori să mănânc de frupt pentru a nu-i jigni pe cei care ne-au adus bunătăți. Fiind gustoase toate, după o perioadă de post, mi se stârnește pofta și îmi vine mult mai greu să mă înfrânez după aceea. Pățesc asta și cu alte păcate, rezist mai mult prima dată, dar apoi, după prima cădere, sunt vraiște și cad mult mai ușor. În plus, în unele posturi, în special al Crăciunului, se organizează petrecerea companiei, iar dacă nu participi, se poate interpreta greșit.

După ce mănânc de frupt, de obicei mă simt vinovată, chiar daca nu o fac de poftă și mi se întâmplă des să am ghinion în ceea ce fac. Știu că posturile au fost orânduite cu mult timp în urma și am constatat că dau rezultate, însă mi se pare că societatea s-a schimbat considerabil de atunci, așa că apar asemenea dileme pentru unii creștini. Biserica are vreo recomandare pentru aceste situații? Vă mulțumesc și vă doresc tuturor post binecuvântat!