Sfânta Mănăstire Hadâmbu datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (anul 1659). Este o ctitorie veche a unui boier grec pe nume Iani Hadâmbu. Acesta primise câteva proprietăți de pământ de la domnitorul de atunci, Gheorghe Ghica-Vodă, printre care și terenul pe care este situată mănăstirea.

Boierul Iani Hadâmbu a primit această proprietate cu scopul de a reînnoi o veche bisericuță din lemn din secolul al XV-lea, având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră, sub forma unei fortărețe, datorită vremurilor vitrege, când turcii și tătarii năvăleau și prădau mănăstirile.

Pisania, scrisă în slavona veche pe piatră, este situată deasupra ușii de la intrarea în biserică și glăsuiește:
„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a reînnoit și făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbu în pădurea Iașilor din Dealul Mare, unde este hramul Precistei și Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Gheorghe Ghica Voievod, în anul 7168 (1659), septembrie 8.”

Istoric

De-a lungul existenței sale, Mănăstirea Hadâmbu a fost supusă eroziunii timpului și vicisitudinilor istoriei. În jurul anului 1810, Schitul Hadâmbu era închinat Mănăstirii Galata, iar apoi, pentru trei ani, Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aici au viețuit mai multe generații de călugări greci până în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), când a fost dată legea secularizării averilor mănăstirești (1863). În urma acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea.

În aceste condiții, mănăstirea a rămas părăsită până în anul 1937, când au venit primii călugări români, păstoriți de părintele ieromonah Iov Mazilu. Aceștia au reparat acoperișul și bolta bisericii și au consolidat o parte a zidurilor cu cărămidă, modificări vizibile și astăzi.

În urma Decretului 410 din 1959, Mănăstirea Hadâmbu a fost închisă, iar călugării izgoniți.

Renașterea mănăstirii

Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredințarea IPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost numit ca stareț arhimandritul Nicodim Gheorghiță.

În cele peste trei decenii care au trecut de la reînființare, prin osteneala arhimandritului Nicodim Gheorghiță, a ctitorilor, donatorilor și închinătorilor sfintei mănăstiri, s-au ridicat o nouă biserică, o casă monahală, un așezământ social-filantropic, un altar de vară, o nouă clopotniță și multe alte dependințe.

Ansamblul clădirilor

Mănăstirea Hadâmbu este un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea. Zidul de incintă are un plan dreptunghiular și este prevăzut la colțuri cu turnuri circulare, specifice construcțiilor defensive (cetăți) din acea vreme. Turnul de la intrare avea atât rol de acces, cât și de clopotniță.

Biserica veche, purtând hramul „Nașterea Maicii Domnului”, este de dimensiuni reduse și prezintă un plan mixt, caracterizându-se prin diferite elemente defensive. Este construită din piatră brută și are pereții decorați cu chenare gotice.

Biserica nouă, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, a fost realizată în stilul tradițional ștefanian după redeschiderea mănăstirii. Pictura interioară, realizată în tehnica „al fresco”, a fost începută de maestrul Vasile Buzuloiu din București și continuată de ucenicul său, Vasile Gheorghiță. Monumentala biserică a fost sfințită pe 8 septembrie 2008 de către IPS Teofan Savu, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de alți ierarhi și un sobor de 45 de preoți și diaconi. La eveniment au participat peste 10.000 de credincioși din întreaga țară.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu a fost pictată de preotul Octavian Zmău în anul 1938 și ferecată în argint de meșterul Ion Contfas. Un element distinct al acestei icoane este faptul că Pruncul Hristos este ținut pe mâna dreaptă a Maicii Domnului, nu pe cea stângă, fiind o copie a icoanei „Axion Estin” de la Biserica Protaton din Sfântul Munte Athos.

În perioada comunistă, icoana a fost ascunsă într-o ladă, deoarece schitul fusese închis. Abia în anul 1990 a fost reașezată spre închinare în biserica mănăstirii, după resfințirea acesteia. Doi ani mai târziu, de Bobotează, din ochii Maicii Domnului a început să curgă mir.

În anul 2003, un incendiu puternic a cuprins mănăstirea, mistuind numeroase odoare, cărți și obiecte bisericești, însă icoana Maicii Domnului a rămas neatinsă de flăcări.

Astăzi, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu este, ca și în trecut, punctul de sprijin și de mângâiere pentru monahi, credincioșii din împrejurimi și pelerinii care vin aici cu credință și nădejde.

Date de contact

📍Adresă: Sat Hadâmbu, comuna Mogoşeşti, cod 707332, jud. Iaşi
📞Telefon: 0232 228760
🌐Site: https://hadambu.mmb.ro 
📧Email: hadambu@mmb.ro 
⏰Program: zilnic între orele 7.00-21.00 și 23.45-1.30