Mânia este o funie tare, cu care ne trage diavolul la diferite păcate, şi nu vedem unde mergem. Iar blândeţea este cuţitul care taie funia aceasta cu atâta uşurinţă, cu cât îl vei ascuţi mai bine pe piatra care este Hristos, socotind şi urmând blândeţelor Lui. Căci cu fapte smerite, biruieşti pe cei fără rânduială şi neruşinaţi, care tulbură pacea celor buni. Blândeţea aceasta este ca o pavăză împotriva săbiei vrăjmaşilor noştri şi trebuie să o avem gata totdeauna, nu numai la nenorocire, ci şi la norociri, ca să nu ne mândrim.

Căci aceasta face pe om făcător de pace şi înţelept, şi nu vede niciodată răul ce i se face, nici pe omul acela care-i pricinuieşte necazul, - ci priveşte şi socoteşte numai ce trebuie să facă, ucenic fiind al prea blândului Hristos şi Mântuitorului nostru. Deci în fiecare zi dimineaţa, cugetă şi hotărăşte în gândul tău, să rabzi orice necaz ce ţi se întâmplă, şi primeşte certarea, căci milostivul Dumnezeu ţi-a trimis-o pentru arvuna veşnicei fericiri, care facă-se ca noi toți să o dobândim, cu al Lui har şi iubire de oameni, în veci, Amin.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 102-103)