În multe locuri, Sfânta Scriptură mărturiseşte despre responsabilitatea părinţilor faţă de copii. În Vechiul Testament găsim exemple despre cum sunt pedepsiţi părinţii din cauza necredinţei copiilor. Aşa a fost pedepsit preotul Eli, despre care Dumnezeu a vorbit prorocului Samuel: „Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui în veci pentru vina pe care el a ştiut-o, şi anume că fiii lui fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat” (I Regi 3, 13).

Femeii căsătorite Apostolul Pavel îi spune că: „se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I Timotei 2,15). De aceea, prin porunca naşterii de prunci trebuie să înţelegem şi obligaţiile femeii căsătorite de a-şi dedica viaţa educaţiei copiilor. Dumnezeu trimite copii nu ca povară sau pedeapsă, ci ca o cale binecuvântată pentru femeia căsătorită şi ca o mângâiere.

„Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplată rodului pântecelui”, spune psalmistul şi prorocul David (Psalmi 126, 3). Iar, dacă părinţii sau mama se simt împovăraţi sau cârtesc împotriva copiilor, săvârşesc un mare păcat înaintea lui Dumnezeu.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 17)