Poposim la Marea Moartă. O mare fără viață, fără pitoresc, fără vapoare și pești, fără păsări și porturi, fără frumusețe. O întindere de apă sărată, care refuză viața și bucuria. Numai soarele și luna se oglindesc în valurile ei. Marea Moartă poartă în sine blestemul lui Dumnezeu aruncat asupra celor două cetăți de tristă pomenire – Sodoma și Gomora. Pentru păcatul cel cumplit al desfrânării ce se făcea în ele, Dumnezeu le-a ars cu foc din cer. Singur Lot cu cele două fiice ale sale s-a izbăvit de moarte. Din această pricină arabii o numesc „Marea lui Lot”. Privită de sus, Marea Moartă are forma unui semn de întrebare. Poate tocmai pentru a ne aminti de mânia lui Dumnezeu asupra celor ce zac în păcate și nu se pocăiesc. Doamne, scapăne de păcatele Sodomei și Gomorei care amenință tot mai mult lumea și grăbesc sfârșitul veacurilor și ziua înfricoșatei judecăți!

Ca dimensiuni, este lungă de circa 100 km, lată, în medie, de 25-30 km, și adâncă până la 400 metri. Așezată într-o mare depresiune lipsită de viață, la 396 metri sub nivelul mării, Marea Moartă este unică în lume. La nord se află gura de vărsare a râului Iordan, la sud se întinde pustiul Neghev, la răsărit se înalță munții Moabului și Galaadului, iar la vest pustiul și munții Iudeii.

Coborâm la malul mării, atingem cu mâinile apa sărată, ne aducem aminte de Sodoma și Gomora și rugăm pe Dumnezeu să ne izbăvească de păcatele cele urâte ale acestor cetăți blestemate, ca să nu ne pedepsească și pe noi cu focul mâniei celei veșnice.

Plecăm. Este aproape amiază. Sute de turiști și pelerini privesc spre mare și meditează. Este zona cea mai dezolantă din toată Țara Sfântă. Pornim spre ultimul nostru obiectiv pe ziua de astăzi – Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan. La o distanță de numai 6 km de noi, pe latura de vest a Mării Moarte, se văd peșterile de faimă mondială de la Qumran. Aici a fost o renumită mănăstire a esenienilor – o sectă religioasă iu-daică dinainte de Hristos. În anii 1947-1948 s-au descoperit 11 peșteri zidite la gură și în ele vase de lut pline cu prețioase suluri de piele, cu manuscrise și fragmente biblice de valoare unică pentru creștinism, pentru cultura antică.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 306-307)