Amintirile celor ce au luat parte în ziua de 1 Decembrie 1918 la Marea Adunare de la Alba Iulia sunt dintre cele mai emoţionante. Presa transilvăneană a vremii a reţinut, de asemenea, momente de neuitat. Redacţia Românului de la Arad exclama:

Măreaţă zi, înălţătoare zi de 1 decembrie, în sfârşit, ai sosit ca să pui capăt robiei şi să începi ziua istoriei românilor liberi.[1]

Reporterul de la Unirea din Blaj consemna:

Poporul nostru s-a manifestat mai presus de toate aşteptările. Pe o vreme de iarnă grea, cu zăpadă şi viscol, au venit din toate părţile româneşti sutele, miile, zecile de mii, pe jos, călări, cu căruţele şi cu trenurile. Au văzut la Alba Iulia căciulile Maramureşului, pălăriile Câmpiei, cuşmele Banatului, sumanele Ţării Bârsei şi ale poienarilor sibieni.[2]

Ziarul local Alba Iulia nota:

Nu ştiam pe cine să admirăm mai mult: pe blăjenii beţi de însufleţire sau pe sibienii, lugojenii care se întreceau să se prezinte în modul cel mai demn.[3]

Notăm şi câteva impresii ale participanţilor la marele eveniment.

Un delegat al mureşenilor - P.A. Boţian - relatează că, îndreptându-se spre câmpia cetăţii, a văzut atâta lume „că umplea largul orizontului venind ca dintr-un imens izvor”[4]. Valeriu Boeriu, privind ţărănimea venind din toate unghiurile Transilvaniei, îşi aminteşte că:

Aceasta curgea neîncetat, îmbrăcată în haine de sărbătoare, cu drapele şi pancarte purtând numele satelor, având în frunte pe preoţii lor. Numai cine a văzut această privelişte - precizează martorul - îşi poate da seama de măreţia ei.

Locul de concentrare al mulţimilor a fost pe platoul din spatele cetăţii, numit Câmpul lui Horea. Intrarea s-a făcut prin poarta principală a cetăţii, dominată de statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea. De o parte şi de alta a drumului se aflau fixaţi, la distanţă de 15-20 paşi, ostaşii gărzilor naţionale selecţionaţi cu precădere dintre moţi.

Nu voi uita niciodată - mărturiseşte un participant - prestanţa şi înfăţişarea măreaţă a acestor străjeri. Erau îmbrăcaţi în sumane de pănură albă şi aveau căciuli a la Mihai Viteazul.[5]

O întrebare care a stăruit peste ani este în legătură cu numărul participanţilor la această sărbătoare a Transilvaniei. Adevărul este că nimeni n-a putut număra imensitatea de capete care au venit la marea sărbătoare a Transilvaniei.

Cât cuprinde ochiul - scrie un memorialist - numai om şi om în mişcare producând un vuiet de parcă ar fi fost taluzurile mării în vreme de furtună.[6]

Imaginea mării revine în amintirile lui Vasile Ilea.

Imensa câmpie - scrie acesta - ca o mare de oameni. Numărul ţăranilor predomina spre încântarea ochilor care nu se săturau a privi marea frescă naţională, comorile etnografice de pe toate văile şi câmpiile transilvănene şi bănăţene de la Someş până la Timiş şi Cerna, de la cele trei Crişuri până pe Mureş şi Olt.[7]

O imagine grandioasă apare şi la Al. Criva:

Când au prins a fâlfâi steagurile părea că tot pământul s-a mişcat din temelii”[8]. „Toată această imensitate de oameni nu era lăsată la voia întâmplării. Ea era organizată pe judeţe, oraşe, comune şi sate. Era, între aceşti participanţi, o coeziune sufletească, întocmai ca într-o familie, de aceea şi manifestările erau pline de sinceritate, de entuziasm, asemănătoare marilor momente trăite într-o casă de oameni apropiaţi.

(Ion D. Lăudat, „Unirea românilor de peste munți cu Patria mamă”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, Vol. II, Basilica, București, 2018, pp. 82-85)

[1] Românul, 20/1918, 20 noiembrie/3 decembrie.

[2] „Poporul de la Alba Iulia", în: Unirea, 18/1918, 4 decembrie.

[3] Alba Iulia, 2/1918.

[4] Vasile Netea, O zi din istoria Transilvaniei - 1 Decembrie 1919, Bucureşti, 1970, p. 157.

[5] Vasile Netea, O zi din istoria Transilvaniei - 1 Decembrie 1919, p. 148.

[6] Iosif Tărău, Veacul şi-a întors faţa spre Transilvania, în V. Netea, O zi din istoria Transilvaniei - 1 Decembrie 1919, pp. 148,159-160.

[7] Vasile Netea, O zi din istoria Transilvaniei - 1 Decembrie 1919, p. 160.

[8] Vasile Netea, O zi din istoria Transilvaniei - 1 Decembrie 1919, p. 160; cf. Alexandru Ciurea, Adunarea de la Alba Iulia – 1 decembrie 1918, Oradea Mare, s.a., pp. 14-19.