Menta, un tonic natural
Plantă medicinală cunoscută de sute de ani în lumea satului, menta şi-a recăpătat în ultimele decenii statutul binemeritat în arsenalul de remedii pe care medicina naturistă ni-l pune la dispoziţie. Având o gamă largă de proprietăţi curative, tonifiante şi aromatizante, menta este utilizată, însă, nu doar în fitoterapie, ci şi în alimentaţie
Recoltarea plantelor, respectiv partea aeriană a acestora, se face când sunt deschise 20-30% din flori, atunci când se consideră că menta are cel mai ridicat potenţial terapeutic. Apoi plantele se usucă, în încăperi bine aerisite, în strat subţire, păstrându-şi culoarea verde şi mirosul puternic.
În tratamentele naturiste menta se constituie într-un remediu foarte valoros, graţie proprietăţilor sale de excepţie. Astfel, preparatele care au la bază menta sunt recomandate în tulburările digestive şi hepatice, în afecţiunile aparatului respirator, în afecţiunile sistemului nervos, în bolile cardiovasculare, în bolile articulare şi reumatice, ca şi în multe dintre afecţiunile pielii.
De asemenea, datorită proprietăţilor tonice, energizante şi antispasmodice, infuzia de mentă este recomandată copiilor, bătrânilor şi persoanelor aflate în convalescenţă. Aceasta are rol calmant şi de reglare a funcţiilor inimii.
Potrivit prof. Constantin Milică, renumit specialist în fitoterapie, o cană de infuzie de mentă elimină mirosul neplăcut al gurii de natură digestivă, iar seara are efect sedativ şi ajută la evitarea insomniei. În plus, consumul moderat de ceai de mentă (în amestec cu rozmarin) menţine forma fizică a sportivilor. Menta poate fi numită pe bună dreptate un tonic natural, deoarece preparatele ce conţin această plantă au rolul de a detoxifia, fortifia şi energiza organismele slăbite, precum şi de a interveni în calmarea anumitor suferinţe. Conţinutul ridicat în mentol este cel care conferă, de fapt, proprietăţile tămăduitoare ale plantei.
Iată câteva dintre recomandările prof. Milică, legate de modul de preparare şi administrare a tratamentelor pe bază de mentă:
- infuzia se prepară din două linguri frunze uscate şi mărunţite, ţinute 10 minute la umectat în 25 ml apă rece. După îmbibare, se adaugă 500 ml apă clocotită, se infuzează în vas acoperit timp de 15-20 minute, se strecoară, se îndulceşte cu puţină miere şi se bea întreaga cantitate, fracţionată în cursul zilei, având efecte dezinfectante şi decongestionante la nivelul căilor respiratorii, respectiv astm bronşic şi bronşite infecţioase. Consumat înainte de masă, ceaiul are rol de excitare a apetitului, evitarea arsurilor la stomac şi calmarea greţurilor şi a palpitaţiilor inimii. Dacă se bea după mese abundente, are rol în digestie, combaterea colicilor biliare şi abdominale, dureri de colon iritabil, mai ales la consumul cărnii de vânat, alimente acre sau acrite;
- infuzie din una-două linguriţe frunze uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 20 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri reci între mese, având efecte în crampe şi balonări abdominale cu eliminarea gazelor, diaree, vomă (la sugari şi la adulţi), indigestii, afecţiuni hepatobiliare, mărirea secreţiei biliare, calmarea durerilor de stomac, dezintoxicarea organismului prin diureză şi transpiraţie intensă şi fortificarea sistemului nervos.
-tinctura de mentă se prepară din 5 g ulei eteric în 95 ml alcool concentrat sau prin macerare a 20 g pulbere din frunze uscate în 100 ml alcool 400 timp de 7 zile şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Se iau câte 20 picături diluate în puţină apă, de 2-3 ori pe zi, având efecte antiseptice, carminative, antispastice şi antivomitive în greţuri, vome, crampe intestinale, ameţeli, migrene, rău de voiaj (auto, avion, vapor), dezinfectarea gurii şi dezodorizarea halenei fetide (miros greoi al gurii).
- uleiul eteric de mentă se iau câte 5 picături (adulţi) şi 1-2 picături (copii) pe o bucată de zahăr cubic sau în apă, după mesele principale, de 3-4 ori pe zi, în cure de 7-14 zile, cu efecte în afecţiuni digestive însoţite de diaree, dizenterie, balonări, dischinezie biliară, afecţiuni renale, astenie, urticarie ;
- pulberea din frunze uscate şi măcinate se amestecă cu miere, zahăr tos sau lapte şi se ia, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, având acţiune directă asupra mucoaselor intestinale, inclusiv asupra colonul iritabil ;
- gargară cu infuzie din două linguriţe frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită; se infuzează în vas acoperit timp de 15 minute, se strecoară şi se foloseşte pentru gargarisme, de 3-4 ori pe zi, având efecte în ameţeli, migrene, dureri de cap, inflamaţii ale gâtului şi respiraţie urât mirositoare ;
- inhalaţii cu 250 ml apă clocotită în care se toarnă 10-15 picături de ulei de mentă, cu efecte antiseptice şi antiinflamatoare în stări gripale, astm, bronşite, traheite, laringite cu răguşeală, degajarea căilor respiratorii şi adjuvant în tuberculoză;
- băi cu infuzie din 200 g frunze uscate la 3 litri apă clocotită; se infuzează acoperit 15-20 minute, se strecoară şi se toarnă în cadă. Se face baie generală sau de picioare la temperatura de 370C timp de 15-20 minute, cu efecte tonice în cazul picioarelor obosite şi umflate, edeme de gambă, urticarie şi calmarea durerilor reumatice.
*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro