Zis-a Domnul: „Faceți-vă prieteni cu bogățiile nedrepte, ca să intrați în casele cele veșnice”. Și zicând așa: „din bogățiile nedrepte”, a arătat că, adică, îndreptarea ta să se facă în vremea de acum. Ceea ce, adică, rău ai câștigat, să împarți bine. Adunată-i din nedreptate, acum, căindu-te, să risipești cele adunate. Că nu aceasta este fapta bună, ca să dai, din acelea, o parte, ci, a se lipsi de toate acelea, este lucru bun. De vreme ce, cea mai grea fărădelege este ca, adică, de la unul a apuca și altuia a da. Iar de faci milostenie din nedreptate, apoi să miluiești pe aceia pe care i-ai asuprit. Că nu acela ce miluiește pe mulți este milostiv, ci acela ce, nici pe unul nu asuprește, nici îi face nedreptate, pentru că cei ce nu se depărtează de la nedreptăți și aduc daruri lui Dumnezeu, aceia neprimiți sunt. Căci scris este: „Jertfele celor fără de lege, urâte sunt lui Dumnezeu”. Mai bine este a nu câștiga o avere ca aceea, decât a o da lui Dumnezeu cu fățărnicie.

Iar, pentru cei ce nu fac milostenie la săraci, zice Prorocul: „Cel ce-și astupă urechile sale, ca să nu audă pe săraci, și el însuși, oarecând, va striga și nu-l va auzi nimenea”. Drept aceea, se cade a pune în minte mila și judecata, adică, să câștigăm după dreptate și să împărțim milostenie, după cum este scris, ca prin aceasta să ne apropiem de Dumnezeu. Deci, întru aceasta, să se cerceteze cu dinadinsul fiecare pe sine și să se socotească: oare, dintru ale sale osteneli are bogăția din care voiește să aducă daruri lui Dumnezeu, ori, poate a făcut silă celor neputincioși, sau a jefuit pe cei de sub stăpânirea lui? Că, măcar de ești și stăpânitor, să nu faci silă, nici să jefuiești, ci, de ți se va întâmpla ție și să ai stăpânire, să arăți, mai ales, dreptatea ta. (Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 450-451)