Prin tragere de inimă, binele tău se socotește îndoit. Milostenia care se face cu strângere de inimă sau din constrângere este fără rod și searbădă. Când facem binele, trebuie să sărbătorim și să nu ne tânguim. Sau crezi că milostenia nu este obligatorie, ci benevolă? Oare socotești că nu este poruncă, ci sfat și îndemn? Ce mult aș fi vrut și eu să fie! Căci așa o socoteam, dar m-a înspăimântat ceea ce spune Scriptura, despre cei pe care în ziua Judecății, Dreptul Judecător îi va pune de-a stânga Sa, ca pe capre, și-i va osândi (Matei 25, 31-46). Aceștia nu vor fi osândiți pentru că au furat, au desfrânat sau au săvârșit altceva din toate cele pe care nu le îngăduie Dumnezeu, ci pentru că nu au arătat grijă pentru Hristos, slujindu-le semenilor împovărați. Deci, cât mai este timp, să-L vizităm pe Hristos, să-L îngrijim, să-L îmbrăcăm, să-L adăpostim, să-L cinstim.

Nu numai cu hrană, așa cum fac unii, nu numai cu miruri, precum Maria, nu numai cu mormântul, așa cum a făcut Iosif din Arimatheea, nu numai cu îngropăciunea, așa cum a făcut bunul Nicodim, nu numai cu aur, smirnă și tămâie, așa cum au făcut mai înainte magii. Deci, pentru că Domnul tuturor vrea milă și nu jertfă, și pentru că milostivirea este mai bună decât jertfa miriadelor de miei bine hrăniți, să I-o aducem prin cei care au nevoie, prin cei care astăzi se află în locul înfricoșător, ca să ne primească în Împărăția Cerească, atunci când plecăm din lumea aceasta și mergem la Domnul nostru Hristos, Căruia Se cuvine slava în vecii vecilor. Amin. (Sfântul Grigorie Teologul)

(Glasul Sfinților Părinți, Traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008,  pp. 383-384)