Mărturia unui pelerin care nu a simţit caldă mâna Sfintei Maria Magdalena

 

Odată, un închinător a sărutat-o, dar nu a simțit-o caldă, în timp ce toți prietenii lui au simțit-o caldă. Atunci acela a căzut în depresie, era gânditor tot timpul și în final ne-a descoperit aceasta și ne-a cerut ajutorul. Gheronda i-a recomandat să se spovedească, să se roage Sfintei Maria Magdalena și apoi să se închine din nou sfintelor moaște ziua următoare. Lucru care s-a și întâmplat. În ziua următoare, închinătorul, de vreme ce se mărturisise, a sărutat din nou mâna ei și a simțit o mare căldură și bună mireasmă ieșind din sfintele moaște. A mulțumit cu lacrimi. Cu lacrimi!

Mâna nestricăcioasă a Sfintei Maria Magdalena

În Sfânta mănăstire Simonos Petra se păstrează și mâna stângă a Sfintei Mironosițe cea întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. În perioada în care m-am închinat la mâna nestricăcioasă, aceasta se prezenta goală deasupra unui suport din catifea roșie, adică nu era în răcliță așa cum apare ea astăzi.

Seara, la arhondaricul mănăstirii Simonos Petra, arhondarul povestește despre sfintele moaște unui grup de închinători.

- Mâna este nestricăcioasă, având întreaga piele și toate tendoanele. Păstrează căldura naturală a unui trup viu și răspândește bună mireasmă. Desigur, din pricina minunilor ei, Sfânta Maria Magdalena este considerată și a doua ctitoră a Mănăstirii Simonos Petra.

- Spune-ne, părinte, cum constată cei care o sărută că este caldă.

- Da, este adevărat. Cei care o sărută cu evlavie și credință constată căldura naturală a unui trup viu.

Zâmbim, puțin neîncrezători.

- Și ce se întâmplă, părinte, dacă o săruți și nu este caldă, întreabă cineva.

- Să vă spun... Odată, un închinător a sărutat-o, dar nu a simțit-o caldă, în timp ce toți prietenii lui au simțit-o caldă. Atunci acela a căzut în depresie, era gânditor tot timpul și în final ne-a descoperit aceasta și ne-a cerut ajutorul. Gheronda i-a recomandat să se spovedească, să se roage Sfintei Maria Magdalena și apoi să se închine din nou sfintelor moaște ziua următoare. Lucru care s-a și întâmplat. În ziua următoare, închinătorul, de vreme ce se mărturisise, a sărutat din nou mâna ei și a simțit o mare căldură și bună mireasmă ieșind din sfintele moaște. A mulțumit cu lacrimi. Cu lacrimi!

- Care credeți că a fost pricina, părinte?

- Ce să vă spun? Sfânta Maria Magdalena se scârbește de păcatele trupești. Oamenii trupești, cu curvii, adultere și altele asemenea răspândesc duhoare de care Sfânta se scârbește. Poate că voia să-i arate neplăcerea ei și dezgustul.

- Vai, vai, părinte, să se scârbească încă și sfintele moaște de păcatele trupești!, zice cineva.

- Mâine, când vă veți închina după Sfânta Liturghie, veți observa o mică rană pe o parte a mâinii. Ca și cum ar lipsi o mică bucată. Monahii ruși la începutul veacului al XX-lea, erau mulți atunci în sfântul Munte, o aveau la mare evlavie. Unii dintre ei, când o sărutau, o mușcau pe ascuns și tăiau cu dinții o bucățică, de binecuvântare. O ascundeau în gură. Până să ia seama monahii de atunci ai mănăstirii s-a făcut o mică rană.

Ziua următoare dimineața, sfintele moaște ale mănăstirii sunt expuse spre a fi închinate. Prietenul meu cu care călătorim împreună este primul. O sărută și se cutremură. Urmez eu după el, al doilea. Mă închin. Prietenul meu mă privește cu ochi mari strălucitori ecstatici.

- Vai de mine, ce arsură a fost asta! Mi-a ars buzele! Ai simțit? Arde buzele, ai simțit?, îmi spune cu înflăcărare.

În acord cu tradiția ortodoxă, Sfânta Maria Magdalena a fost în viața ei fecioară. Să avem harul și binecuvântarea Sfintei în viața noastră, Amin!

Ultimele din categorie