Printre închinătorii care au sărutat sfintele moaște ale Sfintei Maria Magdalena se numără și poeți și literați care au lăudat în mod special această mână izvorâtoare de har a Sfintei Maria Magdalena și care au urcat ca simpli închinători în Simonos Petras.

Caracteristic în acest sens este cazul unui poet grec, Anghelos Sikelianos, care descrie călătoria lui în Simonos Petras și închinarea la Sfânta Maria Magdalena într‐un mod poetic aparte. „La Simonos Petras. Am ajuns la liman. Marea. Spuma era neașteptat de fierbinte, ca și cum ar arde o bucurie a vieții. Și îmi amintesc dintr‐odată de mâna caldă a Sfintei Maria Magdalena din Simonos Petras. Urcușul la Simonos Petras. Pădurea de dafini de la dreapta la stânga odrăslește incredibil râuri de dafini. Alături se întinde vâlceaua unde copacii uscați sunt înfășurați din belșug de iederă. Valurile se aud jos, sus apa. Pădure de crengi de dafini. Sus ne cheamă o toacă veselă tremurând ca un șoim care planează deasupra prăpastiei și face cercuri. Nu poți uita acest drum. Căldura dumnezeiească a Sfintei Maria Magdalena. Întreg trupul un trofeu de biruință. Ziua Magdalenei. Am răspuns și noi urcând. Un șarpe a ieșit narcotizat, s‐a adăpostit de căldură. Deasupra găsim, o, caldă minune a mirului!, violete sălbatice.”  Și continuă poetul: „De trei ori am sărutat mâna Sfintei Mariei Magdalena”.

Fără îndoială, emoția pe care a simțit‐o el însuși când a vizitat mănăstirea și a simțit mâna caldă a Sfintei noastre constituie o mărturie puternică, cum o descrie în mod caracteristic într‐un foarte frumos poem al lui:

„Magdalena, Magdalena, mare stea a doririi
Te‐ai urcat la mănăstire și aceasta ți‐a rămas credincioasă,
ca să sărut moaștele neprețuitei tale mâini
Și încă era, când mi‐am lipit buzele, caldă.”

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena — Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, traducere Laura Enache, Editura Doxologia, 2015, pp. 134-135)